Liiceanu la Digi 24

30 august 2016 2 comentarii

Deşi nu sunt un fan al lui Liiceanu mi-a plăcut cum a vorbit duminică la Digi 24. Cum a stigmatizat gîndirea corectă politic fără a o expedia total la coşul de gunoi. Totuşi afirmaţia îngrijorătoare cum că toţi liderii Europei vorbesc la fel semnalează o aberaţie pe care numai interesul politic comun nu o justifică. Şi apoi ideea că nu ajungi politician de vîrf, sau rector, sau ziarist de prima mînă etc. dacă nu vorbeşti aşa ne pune pe gînduri (dacă nu eram deja puşi).
Mai este şi sintagma: Dacă vrei să fii liber cultiva mintea – la care subscriem şi noi…

Au mai fost şi altele, din alte zone care nu ne privesc neapărat (ex. Băsescu care susţine azi lucruri contrare perioadei cînd era preşedintele României). În concluzie, o prezenţă plăcută, de bun simţ (cel puţin) şi stenică (uneori).

Despre generaţia Google

26 august 2016 Lasă un comentariu

Un rector vorbeşte deschis despre generatia Google / Facebook şi despre manipulare – acolo unde inteligenţa este condusă pe căi dubioase şi indivizii, lipsiţi de discernămînt, sînt transformaţi în roboţi umani. Mai precizează că nu e vorba de conflict între generaţii sau de mitul vîrstei de aut (trecutul minunat, preţios, care nu se mai repetă etc.) ci de realism. Merită citit articolul. Să spunem şi noi că în urmă cu cîteva săptămîni am renunţat definitiv la prezenţa pe Facebook unde am publicat diverse timp de 3 ani. Asta pentru că nu am văzut rostul să mai continuăm.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21247341-declaratii-socante-ale-rectorului-celei-mai-mari-universitati-din-romania-oamenii-lipsiti-cultura-generala-orizont-artistic-oamenii-capabili-rezolve-doar-probleme-limitate-alcatuiesc-generatia-google-.htm?cfnl=

Categorii:Societate

Despre dispariţia interiorităţii – editorialul pe august

25 august 2016 1 comentariu

Excelent editorialul de săptămîna asta. Nu aş fi putut defini mai bine această maladie modernă a individului total extravertit. Ce mi se pare însă curios este cum se defineşte acest tip psihologic. Iată o definiţie luată de pe un dicţionar online: Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. Sau:  (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert.  Ambele definiţii sînt debile. Prima pare chiar confuză: ce înseamnă „tendinţe psihice interioare”? Există, adică, şi tendinţe psihice exterioare? Şi dacă e vorba de trăiri, stări, afecte, oare nu toţi oamenii le proiectează (dacă nu le refulează)? A doua pare mai coerentă: unul care îşi îndreaptă atenţia spre afară…

Introvertitul este centrat pe emoţiile şi stările sale mai mult decît extravertitul. Cred că aşa trebuie văzute lucrurile. Nu ni se va părea ciudat dacă introvertitul este înclinat să-şi analizeze visele, căci visează (ca şi extravertitul) dar îşi aminteşte visele pentru că este atent la lumea interioară. Extravertitul vorbeşte mult despre fapte, realitate şi pune în lumină conduita altora (adeseori hipercritic). Introvertitul îşi asumă faptele şi tinde să se analizeze ca subiect al lor şi actant (adeseori autocritic). Introvertitul este totodată atras de meditaţie, reflecţie, se interesează de autoanaliză, introspecţie. Este sf. Augustin în Confesiunile lui.

Donald Trump si interesul american

27 iulie 2016 2 comentarii

De ce are Donald Trump trecere la poporul american? Pentru ca practica politica America first. Adica pune pe primul plan interesul pentru poporul american. O chestie noua pentru ei, si de nevisat pentru noi. A avea in centrul atentiei problema americana / americanilor este inedit in politica de gasti a americanilor. Interesant este ca americanii nu au gasit alta alternativa la Trump decit pe nesarata Hilary Clinton, „moartea pasiunii”, dupa expresia inspirata a lui Cristoiu. Citeste mai departe articolul lui Cristoiu aici.

Categorii:Societate

Noi, dupa Brexit

26 iulie 2016 Lasă un comentariu

Normal, dupa Brexit vine Turcia cu non-constitutionale apucaturi. Mai vin si altii dupa Brexit, care se vor numi dupa caz, altfel. Rusii fac pace cu turcii si le vind know-how cu pucistii, oricare ar fi ei. Noi sintem pe metereze cu deficit de 0,5 pe primele 6 luni. Ne-am facut temele!!!!!! Asteptam sa ne observe – americanii?

Sigur, nu. Americanii nu se dau in vint dupa deficit. Dar nici UE. Adica fruncea. Ideea deficitului minuscul a fost clocita mai intii de Basescu, dupa aceea de guvernatorul BNR (si de altii care repeta papagaliceste ceea ce nu inteleg). Ei au visat asta ca sa se arate placuti inaltilor demnitari din UE. Nenorocirea a fost, insa, ca problemele arzatoare s-au schimbat, ca imigratia sirienilor a devenit problem number one si nu deficitele. Deci eram deja in urma. Dar ei, ai nostri adica, nu puteau sti. Pentru ca nu sint profesionisti sau, ma rog, consilierii lor nu sint. Romania pierde azi sume inimaginabile din amatorism. Cui ii pasa?

Categorii:Societate

O vizită la Muzeul Freud din Viena

2 iulie 2016 1 comentariu

Bergasse este o stradă celebra în Viena chiar şi astăzi. Casa părintelui psihanalizei este şi astăzi la fel de renumită şi căutată, poate chiar mai celebră, cunoscută fiind de turiştii din lumea întreagă. La fel de emoţionaţi îi caută vizitatorii binecunoscuta adresă, coborînd pe stradă după ce au fost curioşi să petreacă puţin timp şi prin parcul care îi poartă numele. Dacă în parcul Sigmund Freud nu găsim nimic care să amintească de Freud, în afară de nume, rămînîndu-ne doar să ne imaginăm o plimbare a lui Freud prin acest parc înainte de a se întoarce acasă la lucrul cu pacienţii, strada anunţă numele Freud de departe. În plus, nu putem să nu observăm nici Café Freud, unde, deşi poate Freud nu obişnuia să meargă, spunîndu-se că el ar fi fost client obişnuit în Café Landtmann, ne duce cu gîndul la epoca descoperirilor importante psihanalitice. La dezbaterile pe aceste teme care puteau avea loc şi prin cafenelele epocii.

În drum spre Freud, Viena îşi păstrează asocierile cu psihanaliza. Pe aceeaşi stradă se află un cabinet de psihoterapie. Pe alte străzi la fel, nu poţi să nu observi plăcuţele aurite şi uşile ca de epocă ale cabinetelor de psihoterapie psihanalitică. Nu ai cum să uiţi că te afli în oraşul în care a fost dezvoltată psihanaliza.

Te întîmpină o cronologie a apariţiei operelor lui Freud şi altor evenimente din epocă urcînd scara. Apeşi pe sonerie ca şi cînd ţi-ai fi anunţat vizita înainte, primeşti un gadget care se foloseşte ca un telefon mobil, de pe care poţi asculta explicaţii înregistrate legate de fiecare cameră în care te afli. Sau le poţi asculta stînd că în vizită într-una din camere şi privind la ce se află în jur. Ceilalţi vizitatori privesc în jur plini de interes, respect şi ascultă ghidul audio. “It is great,” auzi în jur vorbind un grup.

Canapeaua a rămas în Londra, însă putem vedea un mic model într-una din săli, unde, pe lîngă mobilele şi obiectele lui Freud, se află poze din viaţa sa şi cu reprezentanţii de seamă ai psihanalizei. La fel, este expus cufărul folosit de Freud în călătoria spre Londra. Cufărul a fost donat muzeului din Viena de către Anna Freud în anii 1970.

Vedem expuse pagini din lucrările principale din istoria psihanalizei, ale lui Freud însuşi şi ale altor autori şi colaboratori. Interpretarea viselor, Viitorul unei iluzii, Dostoievski şi paricidul, se află expuse aici, alături de scrisori de mînă aparţinînd lui Freud. Toate momentele din cercetările psihanalitice sunt prezente, dar şi momente din istoria personală, a familiei lui Freud.

Bineînţeles că nu se poate să nu ne atragă atenţia sala de aşteptare a lui Freud, cu biblioteca sa conţinînd cărţi valoroase din cultura lumii, o colecţie de antichităţi, o canapea, dar nu cea pentru şedinţe de analiză, cîteva scaune de epocă şi un birou. Mai înainte, la intrare, am putut vedea două pălării, un baston şi un parfum, semn că Freud ar putea fi acasă, ocupat cu pacienţii săi.

Două camere sunt dedicate Annei Freud şi altor psihanaliste şi foste paciente care au avut un rol în psihanaliză, printre care Lou Salome, Marie Bonaparte, Helene Deutsch, Emma Eckstein. Sabina Spielrein. Tot aici găsim informaţii despre complexul Oedip, despre care ni se spune că se află la baza psihanalizei, şi alte concepte precum isterie, dar şi informaţii despre trecerea de la pacient al lui Freud la psihanalist.

Viena poate însemna lucruri multe şi diferite pentru fiecare turist, care are deja o imagine despre ce ar dori să viziteze. Putem vedea diverse simboluri în magazinele de suveniruri, printre care în unul din ele care nu are legătură cu Muzeul Freud- şi portofele Freud, caiete cu poza lui, dar şi cărţi serioase, biografia scrisă de Peter Gay, precum şi operele scrise de Freud. Printre trăsurile de epocă apreciate de turişti nu se poate să nu ne vină în minte secvenţe din filmele despre Freud şi descoperirile sale. Totul parcă ajută la reconstituirea atmosferei epocii în oraşul în care Freud şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii.

Muzeul Freud continuă să fie un loc în care se organizează dezbateri pe teme psihanalitice. În ziua în care l-am vizitat era un anunţ cu o prelegere pe tema Primului Război Mondial şi al nevrozelor de război şi traumelor Holocaustului.


Articol de Ana Drobot

Influenţa profundă a psihanalizei

Psihanaliza a avut un rol extrem de important în viaţa fostului arhiepiscop din El Salvador, Oscar Romero (1917-1980), schimbîndu-i caracterul. Înainte de a avea contact cu psihanaliza, Romero îi sprijinea pe cei bogaţi şi puternici, şi era un cleric autoritar şi rigid. După, îi sprijinea pe cei săraci şi slabi, şi condamna violenţa şi nedreptatea din El Salvador; de aceea a fost asasinat. A fost beatificat de Biserica Romano Catolică, beatificarea fiind ultima treaptă înainte de canonizarea ca sfînt.

Romero a ajuns la psihanaliză în urma stărilor de anxietate şi depresie. A uimit prin abilitatea de a se adapta la noile situaţii pe care le înfrunta ca arhiepiscop. Se pare că dorinţa de a-şi înţelege inflexibilitatea şi scrupulozitatea l-a ajutat să ajungă la o asemenea flexibilitate prin rugăciune, introspecţie şi analiză. Astfel a ajuns să fie mai apropiat de oamenii de rind, de colegii săi preoţi şi să asculte cu atenţie şi răbdare o dezbatere de opt ore.

Prezentare de Ana Drobot.

Citeşte textul original la adresa: http://www.nypsi.org/#News/The_Powerful_Influence_of_Psychoanalysis

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

%d blogeri au apreciat asta: