Incertitudine

Cînd tratezi un pacient te întrebi ce poţi face pentru el sau ce poate face el pentru el? La drept vorbind tu nu poţi face nimic altceva decit să-l asişti. Rezultă că nu poţi avea aşteptări şi speranţe pentru că nimic nu depinde de tine. E adevărat că transferul poate produce adeseori minuni. Cineva şi-a dus soţia la o şedinţă cu o vindecătoare celebră din Rusia şi a constat cu uimire că simptome grave au dispărut peste noapte. Dar „vindecarea” nu a durat decît cîteva săptămîni. Boala a revenit şi o condiţie psihica pesimistă care nu mai permitea nicio speranţă.

Important este ca pacientul să vrea să facă ceva, să înceapă să lucreze cu sine. Dar chiar şi atunci nu ai întotdeauna rezultate sau rezultatele nu sînt la înălţimea speranţelor. Nu poţi face un bilanţ, ca în finanţe, cu pierderi şi cîştiguri. Există o anumită incertitudine pentru că vindecarea, chiar şi atunci cînd este, trebuie revizuită şi restabilită adeseori deoarece natura revine ori de cîte ori are ocazia la căile bătute. Dacă nu te poţi împăca cu această incertitudine permanentă nu ai ce căuta în psihanaliză, nu te poţi numi psihanalist.

La drept vorbind este foarte problematic să accepţi incertitudinea. De aceea analizele trebuie să acopere o perioadă de timp suficientă. Grăbiţii nu obţin mare lucru şi nici cei care se concentrează exclusiv pe simptom.

O schimbare radicală de orientare în spaţiul psihic şi social – o revizuire a strategiilor de viaţă – aduce fără îndoială rezultatele scontate. Dar aici intervin alţi factori legaţi de inerţia simptomului, rezistenţe şi vîrsta analizatului. Mai luăm în considerare şi virulenţa simptomului care impune chiar o abordare psihiatrică sau cvasi-psihiatrică.

Anunțuri
  1. Marilena S
    25 Martie 2011 la 14:56

    Foarte interesant. ma intreb totusi daca exista un algoritm. Cum se procedeaza in psihanaliza daca exista aceste incertitudini? Cum am mai zis lucrez de citiva ani buni in psihoterapie si ma intereseaza metodele folosite de psihanaliza.

    • 26 Martie 2011 la 14:18

      Nu exista un algoritm. Regulile tehnice sint bine cunoscute si greu de aplicat: atentia flotanta, rezerva amabila etc. Se lucreaza cu asociatiile libere dar nu este o regula absoluta. Se poate porni de la un vis, sau de la un act ratat. Toate astea – sau cum apar ele in cura – se deprind in perioada de formare, si mai ales in ce ade supervizare.

  2. terema
    25 Martie 2011 la 15:33

    Am citit pe site ca nu sinteti chiar de acord cu psihiatrria. Aoci spuneti ca e nevoie de abordare psjhiatrica.

    • 26 Martie 2011 la 14:19

      Sint cazuri cind abordarea psihiatrica este singura posibila.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: