Eminescu pomenit de Biserica Ortodoxă

16 Iunie 2017 2 comentarii

Impresionantă slujba de pomenire a Bisericii ortodoxe dedicată lui Mihai Eminescu şi Ion Creangă, ieri. Puţină lume pezentă – oare cîţi mai au timp în plină criză guvernamentală şi în pragul vacanţei de vară de aceste personaje cheie ale culturii clasice româneşti?!

Anunțuri
Categorii:Societate

Jung despre Freud

16 Iunie 2017 Lasă un comentariu

În episodul 5 al seriei Geniul, dedicată lui Albert Einstein, difuzat de Naţional Geographic apare şi Carl Jung. Într-un scurt dialog cu unul din fiii lui Einstein care a fost internat în spitalul de psihiatrie. Este interesant cum abordează Jung cazul şi ce declară el despre relaţia cu Sigmund Freud, accentul pus pe relaţia fiu-tată.

Categorii:Diverse

Eficacitatea psihanalizei

19 Aprilie 2017 Lasă un comentariu

Noul editorial vorbeste despre eficienta psihanalizei intr-un caz de despartire de persoana iubita. Sigur ca probema nu e noua dar se pare ca asteptam lucruri de la analiza care nu pot fi oferite. Mentalitatea solutiei rapide care domina societatea moderna se afirma si aici. Totusi, ce poate face psihanaliza in cazuri ca cel de mai sus? Interesant subiect. http://www.psihanaliza.org/editorial.html

Un nou tip de consultant?

3 Aprilie 2017 1 comentariu

Există consultant personal pentru aproape orice: finanţe, vacanţe, sănătate etc. Să nu ne mire oare că există şi bedroom consultant? Primesc un mesaj spam care-mi oferă aşa ceva. Şi în ce excelează acest consultant? În how to sty hard! Într-adevăr, cretinismul pe Net nu are limite!

Categorii:Societate

Un act ratat simplu, comentat

4 Martie 2017 4 comentarii

Publicat pe site la adresa http://www.psihanaliza.org/act_ratat_12.html

Mi-a placut să scriu acest articol pentru că mi-a dat prilejul să scot in evidenţă una din marile realizări ale psihanalizei freudiene, adică analiza actelor ratate, subiect fără nicio importanţă în ochii experţilor sufletului pînă la el şi după el. Totuşi cu actele ratate facem lumină în mintea celor care habar nu au cu ce se mănîncă psihanaliza şi ne citează ironici pasaje din articole sumare de pe Net cu obiecţii ridicole.

Dacă îşi dă Codruţa demisia…

27 Februarie 2017 Lasă un comentariu

Dacă cineva dintre parlamentari comite o neregulă DNA îl agaţă. Dar eu ştiu, de la prietenii mei din parlament, că toţi se tem de DNA. Este declaraţia unui domn care invitat la o televiziune ştiristă ţine să se exprime public. Ce înţelegem noi? Că DNA este obsedat de parlamentari, că vrea cu tot dinadinsul să-i aresteze! Nu înţelegem de aici cum ar putea să-i aresteze dacă ei, parlamentarii, sînt oamani corecţi, trăiesc din salariu, nu au afaceri dubioase sau rude anagajate în servicii etc.

Dar iată că susţin unii că dna Codruţa Kovesi ar trebui să-şi dea demisia! Pentru că DNA anchetează guvernul pentru modul cum s-a procedat cu celebra hotărîre 13. CCS a decis că asta nu e de competenţa DNA.

Întrebările mele sînt altele: Dacă dna Codruţa îşi dă demisia, prietenii parlamentari ai domnului de mai sus se vor mai teme, oare, de DNA? Şi dacă ei se destind, atunci să nu ne mai aşteptăm la intenţii de genul hotărîrea 13?

Categorii:Societate

Călătoriile în timp, schimbările în trecut şi munca psihanalitică

30 Ianuarie 2017 3 comentarii

Marea problemă cu călătoriile temporale este intervenţia în cursul evenimentelor – este ea permisă sau nu? Dacă mă întorc în timpul meu şi iau o altă hotărîre decît cea luată deja, să zicem să mă însor cu altă femeie din cele pe care le-am refuzat atunci, oare nu produc o distorsiune şi fac imposibil prezentul meu, adică practic îl anulez şi MĂ anulez?

În serialul Startrek această chestiune este nu o dată dezbătută şi din ea derivă directiva primară, a neintervenţiei. Pare logică şi impusă de evenimente: nu te implici, ca să nu modifici ceva în viitor astfel încît să anulezi o secvenţă a viitorului tău, să te anulezi practic pe tine etc.

Dar dacă revenirea în timp şi modificarea trecutului e înscrisă în însăşi trama evenimentului şi o opţiune prevăzută a fi luată? Adică curgerea evenimentului are înscrisă şi ipoteza întoarcerii mele şi modificarea momentului din trecut care cred eu că trebuie revăzut şi adăugit? Da, mă întorc în timp şi iau altă hotărîre – nu mă mai însor cu T, ci cu A:? Lucrurile evoluează altfel sau sînt la fel, incluzînd şi această schimbare ulterioară?

Sau a treia variantă: orice modificare fac în trecut, ea nu schimbă radical prezentul? Prezentul suportă modificările trecutului şi este chiar consolidat de ele…

Nu cred ca putem schimba radical prezentul, chiar dacă avem posibilitatea să ne întoarcem acum în trecut, echipaţi cu înţelegerea noastră nouă asupra evenimentelor. Nu pentru că prezentul este o fatalitate, ci pentru că fluxul lui actual este suma tuturor posibilităţilor incluzîndu-le şi pe cele virtuale.

Mă gîndesc la celebra afirmaţie a lui Freud că lumea actuală este cea mai bună dintre lumi pentru că e singura posibilă…

În psihanaliză, putem produce modificări importante în prezent prin analiza momentelor (complexelor) critice, cum sînt variaţiile complexului lui Oedip. De fapt modul meu specific de a reacţiona faţă de cerinţele complexului. Dacă acest mod este nevrotic – şi nu văd cum ar putea fi altfel, pentru că nu cred în optimismul lui Freud cînd vorbeşte de soluţionarea pozitivă a acestui complex, ei bine el a influenţat prezentul într-un mod nevrotic. Adică e responsabil de nevroza actuală. Lichidînd acea „soluţionare” distorsionată a complexului, repar prezentul sau evit alte consecinţe nevrotice induse de ea.

Totuşi nu trebuie să punem prea mult preţ pe modificarea operată în trecut. În fond, sinele produce mereu dorinţe, este o maşină de dorinţe, şi acest lucru nu poate fi stopat. Iar modul cum le modific, pe aceste dorinţe pentru a fi acceptabile, chiar dacă poate fi etichetat drept „sănătos” – lucru de altfel discutabil – nu înseamnă, la urma urmei, nimic esenţial în viaţa reală. Acest aspect poate fi legat de concluzia de mai sus, în legătură cu modificarea fictivă a trecutului, atunci cînd am zis că „prezentul suportă modificările trecutului şi este consolidat chiar de ele”.

O consecinţă pentru psihanaliză ar fi că nu trebuie să ne grăbim să supunem pacientul unei analize riguroase decît dacă nevroza lui actuală este serios invalidantă. Dacă putem obţine rezultate bune printr-o muncă mai diluată, prin analiza viselor şi interpretare, atunci e de dorit să ne limităm la ele.


Articol de Ioan Ionuţ şi Marius Grozea

%d blogeri au apreciat asta: