Archive

Posts Tagged ‘freud’

Despre site-ul AROPA de psihanaliză

12 Decembrie 2009 3 comentarii

Am fost întrebat de-a lungul timpului de ce numai site-ul AROPA prezintă atît de multe informaţii şi diverse despre psihanaliză. Sînt multe răspunsuri:

– E greu să menţii un asemenea site dacă ai făcut numai cursuri de vară sau facultative sau chiar dacă ai citi cîte ceva. Ca să ai o vedere panoramică trebuie să treci dincolo de lecturi la reflecţie. De acolo se deschid alte orizonturi. La noi psihanaliza este la început.

– Interesul este să-ţi faci reclamă online – la servicii şi produse. Internetul nu a apărut – cum cred unii naivi – pentru a transmite informaţii culturale pertinente.

– Există o nepricepere vizavi de psihanaliză parţial şi datorită faptului că nu avem sistematizări în domeniu. Freud a scris multe, despre multe, a cuprins multe ramuri. E greu să ai cultura şi priceperea lui şi mai ales experienţa care te ajută să vezi ce e este esenţial. Site-ul nostru nu este o enciclopedie pentru că oferă informaţii prelucrate (nu brute). Şi asta necesită multă, foarte multă experienţă.

Cred că mai sînt şi alte motive la care nu mă gîndesc acum dar voi reveni cînd va fi timp.

Ne putem psihanaliza singuri?

2 Decembrie 2009 4 comentarii

Reiau un post de pe Blogul Anei din data de 25 Aug 2007  (linkul la blog este pe pagina de linkuri).

Nu te poti cunoaste absolut singur, in afara unui sistem de verificare. De aceea Freud s-a cunoscut pe sine (analizat) cu ajutorul altora, al pacientilor sai. De aceea de multe ori exista tentatia de a aplica psihanaliza pe ceilalti chiar daca nu profesional.

Autoanaliza nu este realizabila fara ajutor din afara. Totusi exista un caz de autoanaliza reusita fara ajutor: Freud. Se stie ca Freud nu a fost niciodata analizat el insusi. Dar avea o calitate si un sprijin deosebit. Calitatea: era un bun visator in sensul ca avea vise abundente de care isi amintea. Sprijinul l-a constituit pacientii sai care l-au ajutat indirect sa se inteleaga pe sine. Mai sint si alti psihanalisti celebri fara analiza, unul din ei este Jung. In general toti primii psihanalisti din cercul lui Freud aveau minusuri in formare.

Asa spunea Ioan Ionut…

Deci, daca ai talent te poti psihanaliza si singur. Dar, presupun ca nu este tocmai usor. Rezistentele vor apare cu siguranta.

Din nou, Ioan Ionut spune:

Freud s-a analizat singur dar:

– in comparatie cu pacientii sai pentru ca era mai usor sa vada la altii mai intii si apoi la el
– prin monolugurile scrise catre Fliess, un prieten foarte bun si capabil sa „inteleaga”
– prin analiza propriilor vise – faza la care s-a renuntat in ultimile decenii.

Rezistentele sint cu atit mai mari cu cit nu stim initial nimic de ele.

Zic eu: Probabil este mult mai confortabil sa aplici teoriile psihanalitice pe altii, sa le pui diagnosticul, decat sa recunosti la propria persoana ceva care nu este tocmai in regula. De altfel e mai simplu sa-i critici pe altii. Ma intreb cati psihanalisti ar fi gata sa recunoasca ce anume nu este in regula cu ei insisi, din punct de vedere psihanalitic, eventual in fata unui pacient. Oare daca ar recunoaste acest lucru ar insemna ca este un bun psihanalist?

Si raspunde acelasi Ioan Ionut: Nu e vorba de confortabil ci de a schimba locul, de a-l privi pe celalalt de sus, cu superioritate. Oameni cu handicapuri incearca sa domine mediul transferind handicapul si simulind grija pentru celalalt. Sint doua beneficii: scapi de handicap (prin proiectie), si domini anturajul (simulind o pozitie superioara). Am cunoscut astfel studenti la psihologie care sufereau de tare psihice si intelectuale. De asemenea, psihiatri cu boli psihice etc.

Nu cred ca e bine sa recuunosti in fata pacientului ca ceva nu e in regula cu tine (Ferenczi propunea o analiza mutuala, si cred ca gresea). Dar sint cazuri cind poti aduce un spor de incredere declarind ca si tu ai suferit de cutare lucru sau ca mai suferi inca (dar ca tii sub control suferinta sau ca nu te ia pe nepregatite). Psihanalistii nu sint niste zei, ei sint oameni si au probleme ca toti oamenii. Totusi pacientii, mai ales cei romani, ne vor zei, supraoameni si reactioneaza rau atunci cind afla contrariul.

Problema este a calitatii prestatiei profesionale – restul e pur ambalaj (cadru) care are si el importanta lui.

Ce este totuşi psihanaliza

25 Noiembrie 2009 1 comentariu

Am tot scris şi o să mai scriu despre ce e psihanaliza. Lumea se încpăţînează cu „metodă de investigare a psihismului”. Am găsit recent definiţia asta pe un blog. Şi nu numai pe acel blog. De ce se vrea musai metodă de investigare?

Fiarte simplu. Cam toţi care vor să practice la noi habar n-au de nevroze, pentru că nu sînt medici şi nici nu au o formare (psihanalitică) completă. O să revin asupra subiectului cu formarea.

Dacă nu ai formare, dacă nu ştii ce este o nevroză, cum se manifestă şi ce să-i faci, atunci nu e bine să se ştie că psihanaliza e o metodă de tratament. Pentru aceşti mulţi psihanaliza e un fel de joc de perspicacitate care are multe în comun cu rebusul. Totul se reduce la acumularea unui bagaj de cuvinte din lexicul psihanalizei şi la aplicarea unor formule verbale asupra a tot ce te înconjoară. Rezultatul este nul pe planul clinic – cum era de aşteptat.

Aşadar, psihanaliza este o metodă de explorare a psihicului, dar ea este mai ales o metodă de tratament.

Dacă în definiţia originală a psihanalizei apare pe primul loc metodă de explorare trebuie înţeles că intenţia a fost nu să anuleze partea clinică – preocuparea de căpătîi a lui Freud, care nu era un teoretician – ci să demonstreze că ea se dezvoltă din experiment, deci are o componentă ştiinţifică riguroasă. Şi ieri, ca şi azi, mulţi au negat aspectul ştiinţific afirmînd, fără argumente, că psihanaliza s-a născut pur şi simplu din imaginaţia lui Freud dominat de nu ştiu ce complexe sociale, ideologice (poate rasiale, căci era evreu). Pentru această masă de detractori Freud insistă pe ideea de experiment, de experienţă, deci, de ştiinţă.

Românii, cum fac totul după ureche, au crezut că au găsit în această formă de exprimare ajutor şi sprijin la deficienţele lor – iată cauza pentru care psihanaliza nu mai este în principal metodă terapeutică sau dacă este nu prea e clar ce tratează ea, la noi. Voi reveni şi asupra acestui subiect.

%d blogeri au apreciat asta: