Prima pagină > Practica de zi cu zi > Intrasem într-o depresie majoră…

Intrasem într-o depresie majoră…

Redau un citat dintr-un articol publicat pe internet:

Eram, cred, in a patra luna de terapie. Intrasem intr-o depresie majora de ceva vreme si abia incepusem sa o simt pe terapeuta mea ca ma ajuta. Eram in doua sedinte pe saptamana si treceam prin problemele dure ale unei relatii cu partenera mea. Eram si in faza de administare a unei boli cronice, cu interventii chirughicale la cateva luni.

Ce ne suprinde aici este afirmatia: Intrasem intr-o depresie majora de ceva vreme si abia incepusem sa o simt pe terapeuta mea ca ma ajuta. Într-o depresie majoră nu ştii că ai intrat. Într-adevăr, depresia majoră nu are „argumente” să se explice intelectual, coerent. Orice medic psihiatru ştie asta – se pare că nu şi psihanaliştii.

În al doilea rînd, nu văd cum pacientul în depresie majoră mai poate realiza că „terapeuta mă ajută”. Adică cum „ajută”?

Dacă eşti în depresie majoră nu te mai ajută nimic. Tratamentul este redus la antidepresive, în prima fază, şi apoi, eventual, după cîteva săptămîni de supraveghere „sub cheie” putem spera la ceva psihoterapie.

Ce vreau să zic este că fie pacientul care relatează cazul nu ştie ce este depresia majoră, fie nu relatează el cazul.

Dar dacă revenim după o vreme şi relatăm ce ni s-a întîmplat cu nonşalanţa celui care a depăşit faza acută? Problema rămîne: de unde ştii că depresia era majoră?

Răspunsul e simplu: de la terapeut.

Ştim că 90% din pacienţi se văd prin ochii terapeutului/psihiatrului. Dar atunci afirmaţia post festum – „instrasem într-o depresie majoră” – nu-i aparţine pacientului, fie el şi vindecat, ci terapeutului. Psihiatrul nu-i comunică pacientului diagnosticul, deci este exclus din cauză. Dacă este terapeutul, atunci avem un exemplu de ce înseamnă sechestru mental (Jung) – adică, o eroare gravă de practică a specialistului. Consecinţele erorii nu pot fi apreciate la modul general. Rezultă că pacientul rămîne captiv unui diagnostic invalidant!

Fără comentarii…

Anunțuri
  1. Cristina
    28 Mai 2011 la 22:54

    Probabil ca omul incerca sa exprime prin cuvintele „depresie majora” amploarea suferintei sale si nicidecum sa reproduca vreun diagnostic. Daca vezi lucrurile in felul asta, atunci, speculatiile tale, menite sa demonstreze (fortat, in opinia mea) un oarecare fapt, isi pierd baza…Si, in alta ordine de idei, cred ca stii ca termenul [b]depresie[b] nu are aceeasi semnificatie in psihiatrie si psihanaliza

  2. 29 Mai 2011 la 5:29

    Nu prea inteleg ce vrei sa spui. Mai intii ca „depresie majora” nu este o expresie folosita de omul obisnuit. Ea implica ceva cunostinte care nu pot veni decit de la specialist. In al doilea rind, nu mi-e clar la ce speculatii te referi si la ce demonstratie fortata! Poate imi explici mai la obiect. In al treilea rind, nu exista diferennta intre termenul „depresie” la psihiatru si la psihanalist. Mai sint si alte observatii dar ma opresc aici.

  3. 1 Ianuarie 2012 la 21:33

    Nu văd sensul pentru formularea post festum în contextul de aici. Poate post factum vroiați să spuneți ?

    În rest, pot să zic că și eu am fost în depresie majoră. Simțeam tristețe, aveam ideație suicidară. Pasajul de la început o fi fost scris după ce a fost depășită faza depresivă.

    • Ionul
      2 Ianuarie 2012 la 9:31

      post festum = mai tirziu, dupa ce un fapt s-a consumat.

      Depresie majora nu este atunci cind ai ginduri suicidare si simti tristete. Lucrurile astea se intimpla curent cu toti oamenii. Ceea ce ma intriga e ca desi nu cunoasteti sensul unor termeni va lanasati cu afirmatii – normal ar fi sa va informati mai intii sau sa intrebati. Dar cred ca e specific romanesc ca tot omu” sa se priceapa la orice.

  4. Sorina
    3 Ianuarie 2012 la 21:56

    Depresia majora nu inseamna tristete, corect! Dar cand ai ganduri de suicid atunci da,poti spune ca te afli intr-un stadiu de o depresie majora. Am trecut prin asta, am avut acest diagnostic, inca il am, ma tratez cu antidepresive, care pana acum mare efect nu au avut, insa as vrea sa incerc o psihoterapie, dar e greu si cu aia pentru ca acolo trebuie sa vorbesti despre ce ti se intampla,iar la mine e greu cu socializarea…intrebare: ne mai indopam cu antidepresive pana ne transformam in adevarate legume sau incercam cu pasi mici si siguri o psihoterapie?

  5. Ionul
    4 Ianuarie 2012 la 8:06

    Draga Sorina, in primul rind ai nevoie de un diagnostic exact. Gindurile de suicid nu inseamna neaparat depresie. In al doilea rind, e nevoie de un tratament adecvat pe care putini doctori stiu sa il dea. In ce priveste psihoterapia, e bine sa o faci in paralel. Nu te-am intrebat insa daca esti spitalizata sau ai inca un minim de activitate sociala (munca, scoala etc.). Te sfatuiesc sa ne scrii pe adresa cabinetului virtual: http://www.freudfile.org/psihanaliza/consultatii_online.html

  6. Sorina
    4 Ianuarie 2012 la 14:42

    Cred ca m-am exprimat gresit, my bad. Nu este vorba numai despre gandurile de suicid..sunt si alti factori la mijloc, nu sunt nici in primul episod depresiv, deci e ceva mai vechi…iar site-ul cabinetului vostru virtual cred ca este suprasolicitat pentru ca nu reusesc sa-l accesez.

    • Ionul
      4 Ianuarie 2012 la 15:33

      Indiferent cit de vechi sau cit de nou este „episodul” un diagnostic bun de fereste de multe necazuri. Dar diagnostice bune se dau foarte rar la noi din pacate.
      Apropo de cabinet, intr-adevar e solicitat dar nici chiar asa incit sa nu poti accesa. Probabil ca ip-ul tau este blocat – ai putea incerca sa schimbi prin „reset” ip-ul tau de acces la Internet sau sa accesezi cu un al Internet provider, cum ar fi Romtelecom. Am avut si eu probleme cind am accesat din RDS. Explicatia e ca serverele noastre sint in SUA iar Romania pentru SUA este un fel de „patrie” a hackerilor. Asa ca se feresc de noi ca dracul de tamiie!

  7. Sorina
    4 Ianuarie 2012 la 15:50

    E grea treaba inseamna…nu ma descurc. 😀

  8. ana1990
    24 Ianuarie 2017 la 12:56

    >Depresie majora nu este atunci cind ai ginduri suicidare si simti tristete. Lucrurile astea se intimpla curent cu toti oamenii.>

    Ok, si eu am mai avut sau mai am din astea 🙂
    Banuiesc ca la suparare gandim si spunem multe chestii.

    • 25 Ianuarie 2017 la 17:41

      Ideea e ca depresia este ceva cu adevarat grav care necesita tratament medical de specialitate si ca nici vorba sa poti tratat asa ceva prin psihanaliza.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: