Archive

Archive for the ‘Practica de zi cu zi’ Category

Un act ratat simplu, comentat

4 Martie 2017 4 comentarii

Publicat pe site la adresa http://www.psihanaliza.org/act_ratat_12.html

Mi-a placut să scriu acest articol pentru că mi-a dat prilejul să scot in evidenţă una din marile realizări ale psihanalizei freudiene, adică analiza actelor ratate, subiect fără nicio importanţă în ochii experţilor sufletului pînă la el şi după el. Totuşi cu actele ratate facem lumină în mintea celor care habar nu au cu ce se mănîncă psihanaliza şi ne citează ironici pasaje din articole sumare de pe Net cu obiecţii ridicole.

Despre personajele din visele noastre

15 Octombrie 2016 Lasă un comentariu

Un articol despre semnificatia personajelor care apar in visele noastre publica Ana Styla pe blogul ei la adresa: http://interpretareaviselor.net/cine-sint-personajele-din-visul-tau/

Plantele şi nevroza

24 Ianuarie 2016 2 comentarii

Există două atitudini diametral opuse faţă de eficienţa medicală a plantelor: una afirmă că acestea fac minuni, alta că, dimpotrivă, nu au nici un efect. Adepţii medicinei alopate sînt convinşi că civilizaţia noastră a făcut salturi uriaşe în tratamentul bolilor şi afecţiunilor diverse cu ajutorul medicamentelor. Plantele sunt, altfel spus, depăşite.

Adepţii tratamentului naturist, cred, evident, că acesta este cheia rezolvării problemelor de sănătate, care nu se limitează la gripă sau un stomac deranjat, ci atinge şi sfera maladiilor fără leac, cum ar fi cancerul.

Experienţa arată că nimeni nu are dreptate. Chiar dacă medicamentele nu fac nici de departe ceea ce pretind, nu înseamnă că plantele le pot înlocui cu succes.

Am citit recent că există ceaiuri de plante care vindecă nevroza şi depresia. În mod cert cei care cred în aşa ceva nu ştiu exact ce sînt nevroza şi depresia. Cum se întîmplă adeseori în rîndurile publicului fără experienţă, ei cred că nevroză şi depresia sînt similare cu stresul. La drept vorbind, foarte puţină lume ştie ce este stresul, şi de aici vine uşurinţa cu care îl pune pe acelaşi plan cu nevroza.

În al doilea rînd, credinţa în puterea vindecătoare a ceaiurilor mai ascunde şi o alta, mai veche, care consideră că bolile mintale sunt determinate de cauze somatice. Se pare că la decenii după dispariţia lui Sigmund Freud lumea nu s-a obişnuit încă cu ideea că nevroza nu are un substrat organic. La fel şi cu depresia, deşi, în cazul ei, poate exista uneori o cauzalitate chimica, mai exact intoxicaţia cu alcool.

Nici nevroza, la modul general, şi nici depresia nu pot fi tratate cu ceaiuri. Nici măcar ameliorate. Soluţia de doi bani cu aplicabilitate absolută în acest cazuri nu există. Ştiu că îi vom dezamăgi (dacă nu şi intriga) pe mulţi susţinînd cele de mai sus. Vrem soluţii simple, care să nu necesite costuri şi efort, pentru rezolvarea marilor noastre probleme de viaţă. Din nefericire, ele nu există. Chiar dacă, pînă la un punct, efectul placebo (gen “credinţa ta te-a vindecat” din Biblie ) funcţionează asociat cu remediile simple, dacă urmărim cazul tratat constatăm că o scurtă şi rapidă vindecare este urmată de un nou atac al maladiei respective, poate chiar mai virulent, pe fondul disperării că soluţia simplă nu funcţionează. De aici lucrurile se complică din ce în ce mai mult…

Deci, ca să concluzionăm, nu putem vindeca, nici măcar ameliora nevroza şi depresia cu ceaiuri. Cei care cred contrariul ar putea consulta cu succes cartea fundamentală a lui Freud intitulată Introducere în psihanaliză!

Detalii despre carte aici.

Un act ratat la plajă

26 Iunie 2015 4 comentarii

La plajă observ o doamnă singură şi din vorbitul la mobil înţeleg că e măritată şi are un copil. Discută cu copilul şi îi spune: hai ca mai am doar o liniuţă şi rămîn fără. Urmează însă şi alte discuţii scurte, cu diferite alte persoane, apoi din nou cu copilul rămas acasă pe care doamna îl învaţă ce să facă pînă se întoarce ea de la plajă. Pare o mamă preocupată de datoriile sale şi totuşi… Mă întreb de ce a rămas cu o singură liniuţă? Ştiind că pleacă la plajă şi lasă copilul singur, de ce oare nu şi-a pus mobilul în priză ca să se asigure că are toate liniuţele, adică e full încărcat?

Pentru oamenii obişnuiţi această omisiune e o simplă întîmplare fără sens, pentru noi, care l-am citit pe Freud, ea are sens şi semnificaţie şi chiar poartă numele de act ratat. E vorba de o eroare de genul omisiunii care se substituie intenţiei conştiente a persoanei trădînd o alta, contrară, inconştientă. Care să fie în cazul nostru cealaltă intenţie?

Mai mult ca sigur că e vorba aici de dorinţa mamei de a-şi petrece timpul la plajă fără a fă deranjată prea tare (mult) de copil. Să-i zicem un soi de mini-vacanţă în care să stea bine mersi singură, şi să-şi vadă de ale sale – în acest caz bronzarea şi tot ritualul respectiv. Dar de ce această dorinţă trebuie să fie inconştientă şi se trădează printr-o omisiune?

Simplu, pentru că ea contravine obligaţiilor de mamă care solicită legitim tot timpul acordat copilului. Este evident că datoria de mamă domină interesul egoist. Şi de aceea dorinţa de a mai scăpa de grija copilului este refulată. Omisiunea însă o face actuală: neavînd suficientă baterie la mobil, mama este scutită de ore lungi de convorbiri plicticoase şi-l poate expedia pe cel mic fără jenă.

Analiza unui act ratat – eroare de lectură

4 Aprilie 2015 2 comentarii

Un articol care analizează un act ratat – o eroare de lectură în care cuvîntul nostru este înlocuit cu monstru – a fost publicat azi pe site-ul nostru de psihanaliză la adresa http://www.psihanaliza.org/act_ratat_10.html

Dacă există interes pentru acest articol şi mai ales pentru metoda ilustrată în el se poate comenta pe marginea lui aici.

Analiza actelor ratate este parte integrantă din analiză. Faptul că această metodă fără perceche este ignorată de unii nu arată decît un singur lucru: dificultatea de a învăţa să mînuieşti procedee care cer foarte mult timp şi talent ca să fie însuşite.

Impresii după documentarul Freud

3 Octombrie 2014 Lasă un comentariu

Cel puţin ciudat documentarul despre Freud pe care l-am anunţat deja, difuzat de DigiWorld. Am zis că o să discutăm puţin despre el.

Primul lucru care derutează e lipsa informaţiei. Cîteva date – ştiute de toată lumea – şi vagi aprecieri despre opera părintelui psihanalizei. Nu înţelege nimeni de ce Freud a fost una din minţile care au schimbat faţa lumii moderne alături de Marx şi Nietzsche. Nu înţelege nimeni care este aventura cunoaşterii cu el, care sînt descoperirile sale epocale şi revoluţia prrodusă în psihoterapie.

Ce reţin din film este, cum am zis, cel puţin bizar. Minute în şir cu filmări oarbe (fără comentarii) trecînd prin camere goale,  cu un grup de muzicanţi aşezaţi undeva la mijloc,  interpretînd piese populare austriece (probabil) şi inserturi cu singe care curge în chiuvetă (sic) sau poze obscene cu fete de la începutul secolului trecut!!!

Apoi obsesia expresiei pater familias cînd se doreşte să se inducă ideea unui Freud autoritar. Repetarea acestei expresii de cîteva ori mi s-a părut cel puţin neinspirată. Freud nu a fost dictator nici măcar în familie. Şi chiar dacă ar fi fost, oare ce importanţă avea în contextul mai larg al operei? Poate ar fi trebuit să credem că el a crezut în ideile sale şi le-a impus dictatorial?

Mai sînt şi erori cum ar fi afirmaţia că era un om înalt, contrazisă de cei care l-au cunoscut – Freud era în realitate mic de statură, pitic etc.

Şi nu în ultimul rînd, interviurile scurte cu trei anonimi care resping metoda inventată de Freud pentru interpretarea viselor. Nu specialişti, nu istorici (o abordare istorică a metodelor se obişnuia cînd se dorea devalorizarea ei), nimeni competent. Ce rost au avut (intervirurile)?

În concluzie, un documentar creat de o minte confuză, ca să nu zic altfel.

Acedia – ce este, cum se combate

22 Septembrie 2014 Lasă un comentariu

În creştinism acedia este o stare de lipsă de chef, de somnolenţă (torpoare) care trebuie combătută cu hotărîre. Nu e greu să vedem de unde vine. Ea este întîlnită printre călugări retraşi din lume, cu o viaţă monotonă fără satisfacţiile vieţii laice, cu repetarea zi de zi a tipicului etc.

 Dar această stare o întîlnim şi la oamenii care trăiesc în afara mînăstirilor, care muncesc, învaţă, realizează diverse lucruri, aspiră etc. Care să fie cauza?

Pe de o parte stres, adică o viaţă consumată în plină frenezie şi fără răgaz. Spunem despre o persoană că este mereu în priză, adică în contact permanent cu factorii incitanţi şi excitanţi din mediu. Pe de altă parte, o lipsă a orizonturilor (care să motiveze viaţa) sau neputinţa de a le atinge. Aceasta din urmă, neputinţa de a le atinge este vizibilă şi la noi.

Românii au deschis uşa larg la ispitele lumii occidentale – care merg de la acumularea de bunuri la formare profesională şi orizonturi cîndva de nevizat – dar, în fapt, sunt lipsiţi de mijloacele cu care să le atingă. Fie nu sunt bani, fie ne izbim de tot felul de limitări şi greutăţi, fie nu găsim înţelegerea şi mai ales spaţiul social dedicat şi receptiv la aspiraţiilor noastre.

Deci, acedia poate fi determinată de tipic (obişnuirea cu stimulii), de stres, de eşec sau sentimentul că niciodată n-o să-mi ating visul.

Nu sunt un admirator al vieţii americane dar recunosc că la ei multe tare ale societăţilor europene lipsesc. La americani totul e posibil, totul este admis şi mai ales sprijinit. O etică mercantilă pînă la exces – e adevărat – face să ne iasă cam toate planurile (dacă avem) şi să obţinem gratificaţie în cel mai scurt timp. La ei tipicul este pe toate căile îndepărtat. Monotonia prin repetarea lui acelaşi este dispersată prin explozia informaţională care devie ea însăşi, la un moment dat, ce-i drept, o cauză a stresului (şi evident a bolilor cauzate de stres, printre care obezitatea).

Este evident, ca să dau un exemplu, că niciodată europenii nu ar fi inventat internetul şi mai ales comerţul liber prin internet şi formele “sheruire” şi socializare care, chiar şi infantile şi infantilizante, au un efect de împrospătare psihică. Revenirea la copilărie, la ludic de fapt, face adaptarea mult mai uşoară, şi mai ales permite energiilor stocate să se manifeste liber. Îmi amintesc de bucuria lui Carl Jung, într-o perioadă de viaţă psihică tensionată, cînd a redescoperit jocurile copilăriei printre care construcţiile cu pietricele. Mai tîrziu şi-a conceput şi construit Turnul de la Bollingen, pe malul lacului Zurich.

Am descris acedia şi am arătat cîteva din cauzele ei majore. Desigur că tradiţia ortodoxă are alte mijloace de a o remite. Căile laice sunt şi ele accesibile, aşa cum am încercat să arăt mai sus chiar dacă uneori ne par cam… fanteziste.

Închei precizînd că mijloacele comune prin care îndepărtăm acedia în viaţa de zi cu zi sînt substanţele euforizante, alcoolul, cafeaua, întăritoarele, ţigările etc.

%d blogeri au apreciat asta: