Arhiva

Archive for the ‘Credinţe’ Category

A scăzut credinţa la români? Sondajele incomplete conduc la concluzii eronate.

17 Aprilie 2015 4 comentarii

Sondaje efectuate de firme cu pretenţii ne revelează că gradul de religiozitate a scăzut la noi, în ultimul an. Asta nu explică, desigur, de ce aproape 100% din populatie a ales recent să-şi dea copiii la clasele de religie. Dar noi sîntem obişnuiţi cu „sondajele” noastre care se fac la comandă politică şi nu ne aşteptăm ca ale „lor” să fie mai breze. Dimpotrivă!

Dar chiar şi aşa, dacă ar fi să credem ce zic manipulatorii de opinii ceva sare în ochi. 1. Faptul că, chipurile, oamenii cu studii medii sînt mai religioşi decît cei cu facultate. Cît se poate de fals – cei cu facultate sînt inhibaţi de mediul în care au studiat şi de formula socială care li se conferă, astfel că nu declară deschis că sînt religioşi. În acelaşi timp, foarte mulţi din cei cu studii superioare au o altfel de religioazitate, dacă putem spune astfel, care nu include mersul periodic la biserică, postul şi alte rituri oficiale. Sînt cei care se consideră credincioşi dar cred în ceva vag, de obicei identificat cu o „forţă” care controlează totul.

2. În al doilea rînd, nu s-a luat în discuţie mentalitatea de tip mistic sau superstiţia. Cred că cel puţin 90% din români cred în ceva care ţine de superstiţie, magie, vrăjitorie. Gîndirea lor e puternic influenţată de credinţa în ocult, în destin, în neputinţa individului de a-şi coordona viaţa. Şi această majoritate este constatată şi în mediile cu studii superioare, în aceeaşi proporţie. Am asistat personal la scene penibile petrecute de pildă în spitale, în care persoane cu studii superioare arătau încredere în semne, rituri bizare etc. care, chipurile, îi protejau. Nu insist.

În realitate, studiile nu anulează superstiţiile care nu sînt neapărat incluse la capitolul religioazitate şi, eludate, ne fac să credem că românii cu studii sînt atei sau pe acolo.

 

 

 

Categorii:Credinţe

Religia în şcoli

3 Martie 2015 4 comentarii

Un articol scurt despre utilitatea religiei în şcoli va fi publicat pe site-ul de psihanliză (rubrica editorial pe luna martie). Este curios ca oamenii au multe de discutat despre DNA şi peripeţiile celor mulţi acuzaţi de corupţie, dar aproape nimic nu se vorbeşte despre un subiect atît de important: religia în şcoli. Pe vremea mea nu se studia religia în şcoli. Era de neconceput aşa ceva. Sincer să spun nici nu am simţit nevoia de religie. Dacă m-a interesat religia a fost pe cont propriu, şi nu religia de masă cum e creştinismul ortodox, ci religia ca experienţă mistică (interioară) care ţinteşte la alte orizonturi dacît vaga promisiune a unei Mîntuiri incerte din bisericile parohiale.

Totuşi acum trăim într-un alt gen de societate în care religia poate să aibă o importanţă vitală la formarea individului pornind de la primele lecţii de ce este religia din primele clase primare. Este foarte important să ştim dacă religia introdusă în şcoli ar fi un factor benefic sau unul de inhibarea a formării individului. Pentru că ea, excluzînd factorul moral important, propune o serie de concepte şi idei care se opun celor lansate de societăţile moderne democratice cu accentul pus pe libertatea conştiinţei şi liber arbitru.

Categorii:Credinţe

Biserica şi ştiinţa la ortodocşi

4 Iulie 2014 Lasă un comentariu

Nu mi-a fost niciodată clar care este poziţia ortodoxiei faţă de ştiinţa laică. Dacă cercetăm la lumea pustnicilor şi călugărilor (cuvioşilor) de la Athos avem un răspuns clar: ştiinţa este demonică, vine de la Satana, trebuie respinsă cu vigoare. În schimb, ortododoxia românească – cu unele slabe rezistenţe – îmbrăţişează cu drag ştiinţa laică. Dovada? Pe postul Trinitas sînt invitaţi adeseori oameni de ştiinţă care să vorbească despre preocupările lor. Dar şi mai evident este contrastul atunci cînd îl ascultăm pe mult lăudatul părinte Galeriu (azi răposat) care spune negru pe alb: ştiinţa este de la Sf Duh! Iar înmulţirea ştiinţelor a fost profetizată în Noul Testament… Nu se suflă o vorbă însă de context: profetizată nu ca un semn de progres duhovnicesc ci de regres! Deci, subiectul rămîne deschis şi nu este singura bîlbîială a bisericii. Poate ne vom ocupa şi de altele.

Categorii:Credinţe

Yoga tovărăşească

Există institute de yoga şi chiar federaţii. Organisme colective care organizează şi supraveghează activităţi sau strategii comune cam ca la politicieni sau instituţiile statului. Ştiu că este aberant, dar de ce nu am face cu yoga ce se face cu religiile de masă: participare în/de masă? Yoghinii români nu sînt mai prejos – ei organizează „tradiţionala tabără de yoga” care se ţine acum la băile Herculane. Astfel se face că băile s-au spiritualizat, ca să folosesc expresia unui crainic tv. Adică, se lasă cu conferinţe, concursuri şi alte activităţi tovărăşeşti în aer liber care aduc mari profturi… materiale [sic] patronilor din localitate care găzduiesc şi hrănesc tabăra.

Nu exista nimeni care să se întrebe oare cum se poate practica yoga în colectiv sau ce legătură e între concursuri, recitări şi alte manifestări profane de acest gen şi citta vritti nirodha, adică scopul final al yogăi ( e drept, dupa Patanjali)?

Categorii:Credinţe

Religiozitate la români

23 Aprilie 2014 Lasă un comentariu

Cîteva impresii despre religiozitatea românilor după serbarea Paştelui:

1. Românii vin să ia lumină în noaptea serbării Paştelui fără a se sinchisi de semnificaţie acestui ritual, fără a participa la slujbă. Tinerii vin cu cîteva minute înainte de miezul nopţii şi pleacă imediat, sau vin la puţin după miezul nopţii pentru a evita aglomeraţia. Sensul este desigur divertismentul: e ca un joc la care te antrenezi din distracţie dar nu durează mult.

2. Persoanele credincioase care au participat la slujbe în diferite etape ale perioadei postului mare declară că au venit pentru Fecioara Maria sau pentru cutare sfînt etc. Ele nu au deloc sentimentul că vin penru ele, pentru mîntuirea personală, pentru viaţa veşnică. Astfel ai impresia că se vine la biserica aşa cum se merge la parastas, pentru a omagia memoria cuiva plecat dintre vii.

3. Pentru ce se roagă credincioşii? Am urmarit mai multe sondaje şi am aflat că ei se roagă pentru sănătate, prosperitate, copii etc. Niciun cuvînt despre mîntuire, salvare, înviere, rai etc. Astfel că raţiunea de a fi a religiei creştine nu mai este unirea cu divinul şi mîntuirea, adică salvarea de la moarte şi viaţa veşnică. Pentru români religia este funcţională şi eficace în măsura în care le oferă ceea ce le lipseşte în viaţa de zi cu zi. Ea nu are semnificaţie soteriologică.

Concluzie: se vine la biserică pentru divertisment (în general tinerii) sau pentru eficacitate: oferta de sănătate, prosperitate, viaţă lungă etc. Impresia creştinului obişnuit este că trebuie să primească ceva, că e meritul lui, că el participă la biserică în folosul sfinţilor şi părinţilor.

Categorii:Credinţe

Psihiatrul, religia şi blestemul

1 Septembrie 2013 Lasă un comentariu

Interesantă discuţia (la TV România) despre actualitatea blestemului Sf. Calinic de la mînăstirea Frăsinei . Ce m-a nedumerit a fost invitarea la discuţii a unui medic psihiatru care era şi total pe dinafară la capitolul religie. Nu ştia omul că în Vechiul Testament Dumnezeu este cel care aduce moartea ca pedeapsă (asta ca justificare a faptului că moartea poate fi o pedeapsă la neascultare). Argumentul medicului este cel puţin stupid: terenul mînăstirii cu construcţiile şi avertismentul respectiv nu au nimic cu credinţa. Iar avertismentul propriu-zis e ceva de Evul mediu, acest „ev” fiind, în optica medicului, „întunecat”. Lucruri de astea se predau la învăţămîntul de partid pe vremea răposatului pentru cei care erau suficient de naivi să creadă orice aberaţie!!! Erau mostre de învăţămînt ştiinţific şi ideologic (ei, comuniştii, erau, chipurile, adepţii revoluţiei ştiinţifice care, musai, era şi atee) de mase.

Chiar, de ce un medic psihiatru, fie el familiar televiziunilor comerciale? Să fie oare vreo bănuială că avertismentul sfîntului este ceva ce frizează nebunia, sau faptul de a crede în el sau faptul de a crede că au fost victime reale ale încălcării lui?

Poate că ar trebui să tratăm şi noi un caz cu fetiţa care a fost la un pas de moarte pentru că a păşit în teritoriul interzis dar a fost salvată la timp…

Link de consultat: http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/08/26/blestemul-sfantului-calinic-si-moartea-doamnei-veronica-bulai-mama-monicai-gabor/

Categorii:Credinţe

Este psihanaliza o scoala de gindire?

17 Decembrie 2012 4 comentarii

De ce este psihanaliza o „scoala de gindire”? Seamana ea cu filozofia? Explica, intradevar unele lucruri, dar o face pornind de la experienta ei clinica. Sint deci explicatii conditionate nu de setea de a intelege misterul lumii si al omului ci de concluzii extrase din tratamentul psihoterapeutic.

Daca spunem ca psihanaliza e o scoala de gîndire atunci o stergem din aria pragmatica a tratamentului psihic si chiar o retrogradam epistemofilic ca sa o plasam undeva intr-un muzeu prafuit al scolilor de gîndire, care, evident, si-au avut istoria lor dar nu mai impresioneaza pe nimeni.

Grabiti sa facem din psihanaliza o scoala de gîndire ascundem in fond neputinta noastra de a intelege rostul psihoterapiei si al analizei inconstientului ca principala metoda de abordare psihica.

Punem ceva in schimb? Ah, da, ancheta sociala sau individuala, interviul cum se mai zice, si listele de simptome pe care le identificam vag si nesigur pentru a administra sfaturi sterile sau medicamente de ultima generatie care distrug finalmente psihicul. E mult mai simplu, se poate lucra in masa si in acelasi timp nu mai e nevoie de formare si de talent.

Iata de ce, pe scurt, psihanaliza trebuie sa fie o scoala de gîndire!

Categorii:Credinţe
%d blogeri au apreciat asta: