Psihanaliza

De ce am impresia că în urma cu 15-20 de ani erau mai mulţi amatori de psihanaliză decît azi, la noi? E o chestiune statistică, atît cît pot să-mi dau seama. Dar nu e numai atît. Lumea e azi mai blazată – adică obişnuită cu răul fără nume – şi mai frenetică totodată, mai atrasă sau fascinată de consum. Obiecte de consum, hrană diversificată, excursii halucinante peste hotare şi altele de acelaşi gen (să nu uităm de poveştile nesfîrşite pe care le înşiră mass-media). Se poate dispensa de interioritatea psihică şi de nevoile ei. Iar chestia asta îmi aminteşte – cum se putea altfel? – de lamentările lui Jung cum că oamenii au pierut controlul şi sînt total pradă vieţii haotice inconştiente! Pericolul ăsta care i-a năruit pe occidentali ne ameninţă pe noi azi. E moştenirea “din afară”. Cam tot aşa cum europenii mergeu în Americi ca să ducă sifilisul sau gripa. Ce paradox!