Prima pagină > Diverse > Bufonul filozof

Bufonul filozof

Una din cele mai frapante particularităţi ale timpului pe care îl trăim – să-i zicem modern – este înclinaţia maselor de a cere sfaturi despre fericire vedetelor de film sau TV. Nicăieri vreodată actorii sau comicii, bufonii, mă rog, nu au fost intervievaţi despre ce cred ei că este sau cum este fericirea. Niciodată înainte nu au avut avanscena personajele care vînd divertisment. Timpurile noastre au această marcă a interesului pentru ce crede vulgul sau omul de rînd sau comediantul. Iluzia democraţiei, pe semne, a indus părerea falsă că toţi oamenii au ceva de spus în afara micului lor univers de interese, ceva esenţial, care ne-ar putea interesa pînă în cel mai înalt grad! Bufonul devine astfel filozof.

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. 13 Ianuarie 2012 la 12:13

    Vedetele sunt admirate, traiesc viata pe care „masele” si-ar dori-o. Vedetele au „cariera”, bani, parte de atentie, de dragoste, intorc scandalurile in favoarea lor si multe altele; majoritatea acestor lucruri fac parte si din dorintele omului obisnuit, si de altfel dintr-un anumit sablon de fericire despre care se vorbeste in zilele noastre, mai mult sau mai putin. Despre vedete exista impresia ca sunt fericite si atunci li se cere sfatul; ele par ca stiu totul, exista impresia ca se poate invata de la ele. Cumva poate e vazut ca fiind mai accesibil, mai putin complicat modul de a gandi al unor vedete, si nu al unor intelectuali, filozofi adevarati. In plus, fericirea depinde de fiecare; dar uneori mai exista si asemanari intre persoane… Lasand la o parte celebritatea, poate oamenii obisnuiti se regasesc in trairile, in modul de a gandi al unor vedete. Poate sunt persoane care se aseamana in valori cu vedetele. Vedete care poate au pornit de „jos”, au inceput ca oameni obisnuiti si au devenit apoi celebre si bogate. In plus, pentru interviuri se cauta orice subiect, si sunt persoane care pot vorbi fara sa le pese ca nu spun nimic de fapt. Orice lucru neinsemnat, daca e citat din spusele unei vedete, devine important pentru ceilalti. Si poate ca, uneori, exista si situatii cand anumite vedete spun ceva banal, dar totusi intr-un mod haios; la urma urmei, nimeni nu poate da un raspuns final intrebarii „ce este fericirea?”

    • Ionul
      13 Ianuarie 2012 la 13:11

      Te contrazic in multe privinte. Mai intii ca „vedetele” cum le zici nu au pretentia ca exprima lucruri banale, dimpotriva, ele aspira la emiterea se sfaturi de viata universale care nu sint neparat inspirate din viata lor. Au aerul ca au un profund simt al adevarului, al realitatii, si ca ne putem baza pe „filozofia” lor. Ceea ce am vrut sa zic este ca azi nu mai exista filozofi – practic sint inlocuiti de indivizi fara scrupule care vind divertisment.
      Spui ca nu exista un raspuns final la „ce este fericirea”. E simptomatic acest mod de a privi lucrurile. Daca nu „vedetele” sint cele care stiu, atunci nici nu se poate sti! Toata cultura noastra se limiteaza azi la citate din lumea artistilor – nu mai exista nimic altceva.
      In al treilea rind, identificarea in privinta modului sau idealului de viata nu explica de ce vedetele sint intervievate pe subiecte care nu tin de arta de a face bani sau de a avea succes. Ceea ce se asteapta de la „vedete” este intelepciune in stare pura, fara contradictii si fara surmenari. Asta este simptomatic pentru un fel de abordare primitiv (nu in sens cultural) al problemei vietii la modul filozofic, adica esential.
      In fine sa spun ca exista definitii ale fericirii si in psihanaliza chiar. Problema e ca nu le citeaza nimeni pentru ca nu se preteaza interviurilor frivole cu aer spiritual. Exista definitii si in religii si in filozofia clasica. La fel, nu e timp de ele – nu sint concludente sau nasc insomnii.

  2. 13 Ianuarie 2012 la 14:23

    Ma tem englezeste ca asa e… E mai clar acum ce se intampla cu vedetele…
    A deveni fericit e imposibil, spunea Freud, in sensul ca fericirea, odata ce ne-am obisnuit cu ea, pare sa dispara. Trebuie sa incercam in continuare sa fim fericiti; aceasta incercare e importanta. Avem parte de episoade de fericire, de momente in care nevoile ne sunt satisfacute. Si mai spunea Freud: „Happiness is the deferred fulfillment of a prehistoric wish. That is why wealth brings so little happiness: money is not an infantile wish.”

    • Ionul
      13 Ianuarie 2012 la 14:45

      Putem vorbi desigur de fericire atunci cind implinim o dorinta infantila. Evident ca exista milioane de oameni care sint fericiti la acest nivel. Dar fericire este si cind intelegi – sa-i zicem epistemofilie, sau cind aderi la un sistem care iti ofera securitate si spatiu de manevra (cum este psihanaliza). Dar mai este si definitia fericirii a la Jung – realizarea potentialului plenitudinii insului (individului), adica individuatia. Aceasta din urma care ne leaga de yoga si practicile spirituale orientale mi se pare cea mai tentanta.
      Nu cred ca Freud a fost un expert in fericire pentru ca a suferi de un cancer mare parte din viata plus incoerentele si izolarea primelor pulsatii ale psihanalizei, criticile si tradarile etc.
      Dar si in religie gasim fericire in Unificare sau integrarea constiintei pure ca in taoism/zen. Nu ma refer neaparat la religia care promite Raiul si te salveaza de Iad, de cele care proiecteaza o fericire postuma. Astea sint iluzie controlata si exploatata financiar, opiu – pentru unii – dolari pentru altii.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: