Prima pagină > Rutine şi rutinaţi > Invazia de zgomot între satanism şi ţărănism

Invazia de zgomot între satanism şi ţărănism

Răsfoiam mai demult o carte de propagandă creştină în care autorul povestea cum diavolul i s-a manifestat prin tot felul de zgomote. Da, ai auzit bine: zgomote. Nu ştiu de ce alesese diavolul (satana) această cale de a-l impresiona – mie mi se pare puţin demnă chiar şi de un înger căzut! Ei bine, am asociat în glumă acest obicei enervant cu constatarea că ani de-a rîndul am auzit şi aud tot felul de zgomote în blocul în care locuiesc. Cînd m-am mutat aici – unde stau acum – am zis că am scăpat. La început era linişte – dar se pare că era doar o perioada de acalmie. Curînd au reînceput zgomotele. Numai că aceste zgomote nu mai erau produse de diavol, ci  de semenii mei, vecinii de bloc. Sînt zgomote distincte de ciocan, baros, şi, fireşte, bormaşină. Zi şi noapte – de pretutindeni! În locuinţa dinainte… tot aşa, ani de-a rîndul, bormaşina triumfa zi şi noapte.

Azi noapte am lucrat mai tîrziu – pînă pe la 3 dimineaţa –  şi… din nou zgomotele acelea ştiute produse de mobilier greu tras prin casă de neobosiţii mei vecini…

Nimeni nu mai munceşte (asta e ştiut). Adică nimeni nu mai merge la o slujbă – poate să fie o explicaţie: omul simte imboldul să se mişte cumva, să se manifeste, să producă ceva – măcar zgomot. E o explicaţie care explică [sic] de ce zgomotul este atotpătrunzător şi atot prezent. (La soţia mea la birou, la fel, zi şi noapte zgomotul nu ne părăseşte).

Totuşi e ceva diavolesc aici. Nu vreau să-i dau dreptate autorului creştin şi nici nu am de gînd să pun în mişcare maşinăria de contra-blesteme (exorcizare) a bisericii ortodoxe. E diavolească neputinţa semenilor mei de a concepe disciplina specifică oraşului. Adică faptul că pentru orice există un orar care trebuie respectat cu sfinţenie. Această disciplină a oraşului este imperios necesară dacă vrem să trăim la oraş, dacă vrem să fim parte din colectivitatea urbană. Oraşul impune sacrificii evidente: nu mai poţi fi numai tu, tu şi cu tine, sau tu împotriva tuturor! Nu! La oraş individualismul dispare cel puţin la nivelul disciplinei.

Dar la o analiza mai la rece realizezi că neputinţa de care vorbesc nu are nimic (nici ea) comun cu diavolul. Ca să scurtez, e vorba de nărav. Nărav de ţăran. Parvenit sau nu, oricum ţăran. Majoritatea vecinilor mei provin de la ţară. Nu ştiu de ce au veit la Bucureşti sau ştiu dar nu vreu să deazvotl subiectul. Cert e că au venit şi au venit cu… năravurile rurale (să le zicem). Traduse generic prin neputinţa de a înţelege cum funcţionează oraşul şi care este rolul disciplinei civice în buna lui funcţionare. Aşa se face că a te manifesta cumva, şi neapărat liber, fără să te sinchiseşti de ceilalţi, care sînt deranjaţi, capătă şi expresia foarte pragmatică a producerii zgomotului! Nevoia de a-i face pe ceilalţi să simtă că tu eşti aici, că ai reuşit să fii şi tu aici, la Oraş, este sufocantă. Şi nu neapărat dorinţa vagă de manifestare de care vorbeam mai sus.

Ei, acum parcă lucrurile capătă contur. Înţeleg de ce zgomotul este prezent pretutindeni şi de ce nimeni, dar absolut nimeni, nu pare să realizeze lucrul ăsta. Cineva spunea la un moment dat, şi pe bună freptate, că zgomotul nu-l deranjează pe cel care nu are la ce gîndi. Cel care nu se concentrează, care nu elaborează nimic intelectual nu este deranjat de zgomot. Frumos spus. Şi e de meditat.

Dar problema nu este doar o chestiune – un raport – ierarhic intelectual-ţăran. Adică ins care gîndeşte şi ins care nu are cu ce sau la ce gîndi. E vorba de fapt de diferenţe radicale de cultură socială între oraş şi sat. Între urban şi rural. Aceste diferenţe sînt la noi – cel puţin în regiunile Moldova şi Muntentia – ireconciliabile.

Anunțuri
  1. dor_in
    7 August 2011 la 20:03

    Ar fi bine sa nu mai asociezi cuvantul taran cu meltean,sau alta forma de exprimare.Eu unul ii respect pe tarani(autentici)si ca sunt uneori mai educati decat cei de la oras.

  2. 7 August 2011 la 20:18

    E adevarat, taranii autentici sint mai educati decit cei de la oras. Dar cu ce ma incalzeste pe mine cita vreme ei sint acolo, undeva, la tara, iar eu am de face cu astia de la oras?

  3. 18 Ianuarie 2012 la 18:43

    Parca e descris blocul unde stau eu, cu vecinii si zgomotul – peste tot e la fel. 🙂

  4. Ionul
    18 Ianuarie 2012 la 18:50

    Absolut!

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: