Arhiva

Archive for the ‘Psihanaliza: definiţii’ Category

Eficacitatea psihanalizei

19 Aprilie 2017 Lasă un comentariu

Noul editorial vorbeste despre eficienta psihanalizei intr-un caz de despartire de persoana iubita. Sigur ca probema nu e noua dar se pare ca asteptam lucruri de la analiza care nu pot fi oferite. Mentalitatea solutiei rapide care domina societatea moderna se afirma si aici. Totusi, ce poate face psihanaliza in cazuri ca cel de mai sus? Interesant subiect. http://www.psihanaliza.org/editorial.html

Anunțuri

Călătoriile în timp, schimbările în trecut şi munca psihanalitică

30 Ianuarie 2017 3 comentarii

Marea problemă cu călătoriile temporale este intervenţia în cursul evenimentelor – este ea permisă sau nu? Dacă mă întorc în timpul meu şi iau o altă hotărîre decît cea luată deja, să zicem să mă însor cu altă femeie din cele pe care le-am refuzat atunci, oare nu produc o distorsiune şi fac imposibil prezentul meu, adică practic îl anulez şi MĂ anulez?

În serialul Startrek această chestiune este nu o dată dezbătută şi din ea derivă directiva primară, a neintervenţiei. Pare logică şi impusă de evenimente: nu te implici, ca să nu modifici ceva în viitor astfel încît să anulezi o secvenţă a viitorului tău, să te anulezi practic pe tine etc.

Dar dacă revenirea în timp şi modificarea trecutului e înscrisă în însăşi trama evenimentului şi o opţiune prevăzută a fi luată? Adică curgerea evenimentului are înscrisă şi ipoteza întoarcerii mele şi modificarea momentului din trecut care cred eu că trebuie revăzut şi adăugit? Da, mă întorc în timp şi iau altă hotărîre – nu mă mai însor cu T, ci cu A:? Lucrurile evoluează altfel sau sînt la fel, incluzînd şi această schimbare ulterioară?

Sau a treia variantă: orice modificare fac în trecut, ea nu schimbă radical prezentul? Prezentul suportă modificările trecutului şi este chiar consolidat de ele…

Nu cred ca putem schimba radical prezentul, chiar dacă avem posibilitatea să ne întoarcem acum în trecut, echipaţi cu înţelegerea noastră nouă asupra evenimentelor. Nu pentru că prezentul este o fatalitate, ci pentru că fluxul lui actual este suma tuturor posibilităţilor incluzîndu-le şi pe cele virtuale.

Mă gîndesc la celebra afirmaţie a lui Freud că lumea actuală este cea mai bună dintre lumi pentru că e singura posibilă…

În psihanaliză, putem produce modificări importante în prezent prin analiza momentelor (complexelor) critice, cum sînt variaţiile complexului lui Oedip. De fapt modul meu specific de a reacţiona faţă de cerinţele complexului. Dacă acest mod este nevrotic – şi nu văd cum ar putea fi altfel, pentru că nu cred în optimismul lui Freud cînd vorbeşte de soluţionarea pozitivă a acestui complex, ei bine el a influenţat prezentul într-un mod nevrotic. Adică e responsabil de nevroza actuală. Lichidînd acea „soluţionare” distorsionată a complexului, repar prezentul sau evit alte consecinţe nevrotice induse de ea.

Totuşi nu trebuie să punem prea mult preţ pe modificarea operată în trecut. În fond, sinele produce mereu dorinţe, este o maşină de dorinţe, şi acest lucru nu poate fi stopat. Iar modul cum le modific, pe aceste dorinţe pentru a fi acceptabile, chiar dacă poate fi etichetat drept „sănătos” – lucru de altfel discutabil – nu înseamnă, la urma urmei, nimic esenţial în viaţa reală. Acest aspect poate fi legat de concluzia de mai sus, în legătură cu modificarea fictivă a trecutului, atunci cînd am zis că „prezentul suportă modificările trecutului şi este consolidat chiar de ele”.

O consecinţă pentru psihanaliză ar fi că nu trebuie să ne grăbim să supunem pacientul unei analize riguroase decît dacă nevroza lui actuală este serios invalidantă. Dacă putem obţine rezultate bune printr-o muncă mai diluată, prin analiza viselor şi interpretare, atunci e de dorit să ne limităm la ele.


Articol de Ioan Ionuţ şi Marius Grozea

Despre cauzele viselor

21 Septembrie 2016 1 comentariu

Editorialul de luna asta se ocupă de opinia impărtăşită de mulţi cum că sexualitatea nu mai joacă un rol important în formarea viselor. Ni s-a părut interesant să abordăm acest subiect deoarece omul modern îşi imaginează că l-a depăşit pe predecesorul său, să-i zicem tradiţional, şi pe planul vieţii psihofizice nu numai lîn domenii ca tehnologie, comunicaţii, cultura divertismentului etc. Lucrul nu este deloc adevărat şi am demonstrat de ce, deşi nu am adus toate argumentele ca de pildă: dispariţia interesului pentru femeie la bărbaţi, desensibilizarea la stimuli erotici – evident, ca efecte ale obisnuirii cu stimulii sau perenitatea complexului Oedip. Ne place să credem că ne-am emancipat şi în sectorul sexualităţii deşi nu este deloc aşa.

Editorialul se poate citi la pagina: http://www.psihanaliza.org/editorial.html

Despre dispariţia interiorităţii – editorialul pe august

25 August 2016 3 comentarii

Excelent editorialul de săptămîna asta. Nu aş fi putut defini mai bine această maladie modernă a individului total extravertit. Ce mi se pare însă curios este cum se defineşte acest tip psihologic. Iată o definiţie luată de pe un dicţionar online: Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. Sau:  (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert.  Ambele definiţii sînt debile. Prima pare chiar confuză: ce înseamnă „tendinţe psihice interioare”? Există, adică, şi tendinţe psihice exterioare? Şi dacă e vorba de trăiri, stări, afecte, oare nu toţi oamenii le proiectează (dacă nu le refulează)? A doua pare mai coerentă: unul care îşi îndreaptă atenţia spre afară…

Introvertitul este centrat pe emoţiile şi stările sale mai mult decît extravertitul. Cred că aşa trebuie văzute lucrurile. Nu ni se va părea ciudat dacă introvertitul este înclinat să-şi analizeze visele, căci visează (ca şi extravertitul) dar îşi aminteşte visele pentru că este atent la lumea interioară. Extravertitul vorbeşte mult despre fapte, realitate şi pune în lumină conduita altora (adeseori hipercritic). Introvertitul îşi asumă faptele şi tinde să se analizeze ca subiect al lor şi actant (adeseori autocritic). Introvertitul este totodată atras de meditaţie, reflecţie, se interesează de autoanaliză, introspecţie. Este sf. Augustin în Confesiunile lui.

O vizită la Muzeul Freud din Viena

2 Iulie 2016 1 comentariu

Bergasse este o stradă celebra în Viena chiar şi astăzi. Casa părintelui psihanalizei este şi astăzi la fel de renumită şi căutată, poate chiar mai celebră, cunoscută fiind de turiştii din lumea întreagă. La fel de emoţionaţi îi caută vizitatorii binecunoscuta adresă, coborînd pe stradă după ce au fost curioşi să petreacă puţin timp şi prin parcul care îi poartă numele. Dacă în parcul Sigmund Freud nu găsim nimic care să amintească de Freud, în afară de nume, rămînîndu-ne doar să ne imaginăm o plimbare a lui Freud prin acest parc înainte de a se întoarce acasă la lucrul cu pacienţii, strada anunţă numele Freud de departe. În plus, nu putem să nu observăm nici Café Freud, unde, deşi poate Freud nu obişnuia să meargă, spunîndu-se că el ar fi fost client obişnuit în Café Landtmann, ne duce cu gîndul la epoca descoperirilor importante psihanalitice. La dezbaterile pe aceste teme care puteau avea loc şi prin cafenelele epocii.

În drum spre Freud, Viena îşi păstrează asocierile cu psihanaliza. Pe aceeaşi stradă se află un cabinet de psihoterapie. Pe alte străzi la fel, nu poţi să nu observi plăcuţele aurite şi uşile ca de epocă ale cabinetelor de psihoterapie psihanalitică. Nu ai cum să uiţi că te afli în oraşul în care a fost dezvoltată psihanaliza.

Te întîmpină o cronologie a apariţiei operelor lui Freud şi altor evenimente din epocă urcînd scara. Apeşi pe sonerie ca şi cînd ţi-ai fi anunţat vizita înainte, primeşti un gadget care se foloseşte ca un telefon mobil, de pe care poţi asculta explicaţii înregistrate legate de fiecare cameră în care te afli. Sau le poţi asculta stînd că în vizită într-una din camere şi privind la ce se află în jur. Ceilalţi vizitatori privesc în jur plini de interes, respect şi ascultă ghidul audio. “It is great,” auzi în jur vorbind un grup.

Canapeaua a rămas în Londra, însă putem vedea un mic model într-una din săli, unde, pe lîngă mobilele şi obiectele lui Freud, se află poze din viaţa sa şi cu reprezentanţii de seamă ai psihanalizei. La fel, este expus cufărul folosit de Freud în călătoria spre Londra. Cufărul a fost donat muzeului din Viena de către Anna Freud în anii 1970.

Vedem expuse pagini din lucrările principale din istoria psihanalizei, ale lui Freud însuşi şi ale altor autori şi colaboratori. Interpretarea viselor, Viitorul unei iluzii, Dostoievski şi paricidul, se află expuse aici, alături de scrisori de mînă aparţinînd lui Freud. Toate momentele din cercetările psihanalitice sunt prezente, dar şi momente din istoria personală, a familiei lui Freud.

Bineînţeles că nu se poate să nu ne atragă atenţia sala de aşteptare a lui Freud, cu biblioteca sa conţinînd cărţi valoroase din cultura lumii, o colecţie de antichităţi, o canapea, dar nu cea pentru şedinţe de analiză, cîteva scaune de epocă şi un birou. Mai înainte, la intrare, am putut vedea două pălării, un baston şi un parfum, semn că Freud ar putea fi acasă, ocupat cu pacienţii săi.

Două camere sunt dedicate Annei Freud şi altor psihanaliste şi foste paciente care au avut un rol în psihanaliză, printre care Lou Salome, Marie Bonaparte, Helene Deutsch, Emma Eckstein. Sabina Spielrein. Tot aici găsim informaţii despre complexul Oedip, despre care ni se spune că se află la baza psihanalizei, şi alte concepte precum isterie, dar şi informaţii despre trecerea de la pacient al lui Freud la psihanalist.

Viena poate însemna lucruri multe şi diferite pentru fiecare turist, care are deja o imagine despre ce ar dori să viziteze. Putem vedea diverse simboluri în magazinele de suveniruri, printre care în unul din ele care nu are legătură cu Muzeul Freud- şi portofele Freud, caiete cu poza lui, dar şi cărţi serioase, biografia scrisă de Peter Gay, precum şi operele scrise de Freud. Printre trăsurile de epocă apreciate de turişti nu se poate să nu ne vină în minte secvenţe din filmele despre Freud şi descoperirile sale. Totul parcă ajută la reconstituirea atmosferei epocii în oraşul în care Freud şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii.

Muzeul Freud continuă să fie un loc în care se organizează dezbateri pe teme psihanalitice. În ziua în care l-am vizitat era un anunţ cu o prelegere pe tema Primului Război Mondial şi al nevrozelor de război şi traumelor Holocaustului.


Articol de Ana Drobot

Influenţa profundă a psihanalizei

Psihanaliza a avut un rol extrem de important în viaţa fostului arhiepiscop din El Salvador, Oscar Romero (1917-1980), schimbîndu-i caracterul. Înainte de a avea contact cu psihanaliza, Romero îi sprijinea pe cei bogaţi şi puternici, şi era un cleric autoritar şi rigid. După, îi sprijinea pe cei săraci şi slabi, şi condamna violenţa şi nedreptatea din El Salvador; de aceea a fost asasinat. A fost beatificat de Biserica Romano Catolică, beatificarea fiind ultima treaptă înainte de canonizarea ca sfînt.

Romero a ajuns la psihanaliză în urma stărilor de anxietate şi depresie. A uimit prin abilitatea de a se adapta la noile situaţii pe care le înfrunta ca arhiepiscop. Se pare că dorinţa de a-şi înţelege inflexibilitatea şi scrupulozitatea l-a ajutat să ajungă la o asemenea flexibilitate prin rugăciune, introspecţie şi analiză. Astfel a ajuns să fie mai apropiat de oamenii de rind, de colegii săi preoţi şi să asculte cu atenţie şi răbdare o dezbatere de opt ore.

Prezentare de Ana Drobot.

Citeşte textul original la adresa: http://www.nypsi.org/#News/The_Powerful_Influence_of_Psychoanalysis

A doua venire a lui Freud?

30 Decembrie 2014 Lasă un comentariu

The second Coming of Sigmund Freud este titlul unui articol din Discover Magazine. Are subtitlul sugestiv: Just as the old psychoanalyst seemed destined for history’s trash heap, neuroscientists are resurrecting his most defining insights.

http://discovermagazine.com/2014/april/14-the-second-coming-of-sigmund-freud

Iata un subiect incitant daca ne amintim ca Freud nu e iubit deloc in America.

Sper sa avem cit de repede un rezumat al articolului in limba romana. Pina atunci, cei care stiti engleza, cititi-l la adresa de mai sus.

%d blogeri au apreciat asta: