Prima pagină > Practica de zi cu zi > De ce o psihanaliza?

De ce o psihanaliza?

De ce o psihanaliză? De să te duci la psihanalist? E o întrebare pe care ne-o punem toţi. Chiar aşa, de ce? Am auzit spunîndu-se că oamenii de la ţară nu suferă de chestii sofisticate şi nu au nevoie de psihanalist. Păi să mergem cu toţii la ţară. Dar hai să vedem ce e cu ei – oameni care trăiesc simplu, muncesc din greu, şi tot aşa. Ăştia nu se îmbolnăvesc, nu au probleme… Oare? ultima oară cînd am fost la ţară am sesizat un lucru esenţial: se bea mult. La bodegă, acasă, la vecini… Unchiul X are tot timpul sticla de ţuica – să fie un antidot? Ţuica lui îl fereşte de probleme? Nu chiar – recent a paralizat şi a venit la Bucureşti să se trateze. Şi ştii ce i-au spus doctorii? Să o lase cu ţuica!

Dacă eşti la oraş ai alt mod de viaţă. Eşti prins în alt tip de relaţii. Eşti tot timpul sub tir. Nu mai e munca sănătoasă a cîmpului. Poate că mergi la serivci, poate că te temi că îţi păierzi slujba. Sau mergi la facultate şi trăieşti tot timpul sub tensiune. Sau vrei să faci un cămin, să te însori/măriţi – alte probleme. Sau eşti deja căsători/căsătorită şi ai probleme la care nu te-ai gîndit. Majoritatea femeilor care ne scriu vorbesc de plictiseală, de lehamite, de sentimentul că s-au ratat. S-o ia cu ţuica?

Oraşul este o încercare grea. Cere scarificii mari. Nu oferă soluţii. Te temi că… şi că… Tot timpul te temi de ceva. Lucrurile nu par clare. Şi nici nu sînt. Ai în fiecare zi o provocare şi habar n-ai ce să faci. O iei cu ţuica?

Oraşul înseamnă milioane de chestii. Complicaţii, spaimă, obsesii, ba chiar şi teroare – merge, nu merge? Încotro? De ce am făcut ce am făcut? De ce nu fac ce ar trebui să fac? Şi mai ales: obsesiile de fiecare zi, munca, şcoala, partenerul de viaţă. Am făcut aia? Nu am făcut aia? De ce trăiesc aşa? Uite că am procedat greşit, dar cum era corect? Într-un cuvînt: stres. Stres de-a binelea.

Dar ce e stres ăsta? Un microb, o bacterie, o radiaţie nocivă? Ce e stresul? Unii cred că stresul e un răspuns. Americanii au toţi o pastilă antidepresivă în buzunar. O chestie robotică: mai pui puţin acid şi merge. Cît? Ai auzit de fericire în America?

Cu ceva timp în urmă era o emisiune tv cu un psiholog care în faţa publicului dădea sfaturi. A venit o femeie cam grăsuţă şi i-a vorbit în cîteva cuvinte de neînţelegerile ei cu soţul. Sfatul „expertului” a fost: Nu te mai gratifica singură. Adică ea mînca multe ducluiuri pentru a compensa lipsa de respect a soţului şi de aia era grasă. Cît de simplu pare. Dar nu este. Psihologul dă sfaturi de la catedră, şi tu crezi că el ştie. Dar cînd ajungi acasă nebunia începe iar. Stres?

Ce face psihanalistul? Mai întîi, el nu dă sfaturi. De ce să facă el efortul de a gîndi în locul tău? De ce să ia el iniţiativa? Chiar dacă are experienţă cu multe situaţii el ştie precis că oamenii nu sînt identici. Şi nici problemele lor. El ştie precis că cea mai bună cură este să aduci omul, pas cu pas, fără grabă, la confruntarea cu adevărata lui problemă. Faptul de a identifica problema este salutar. De acolo înainte urmează acţiunea. Adică de ai de făcut. Psihanalistul este un om ca şi tine. Om, foarte om. Dar are ceva ce nu are orice om: accesul la viaţa înconştientă, adică la tot ce e legat de tine fără ca tu să ştii. Cum are el accesul ăsta este altă problemă.

Deci, dacă laşi „ţuica” şi vrei să fii prezent/prezentă în viaţa ta, dacă refuzi să te admiţi aşa cum eşti acum, apelezi la el. Cu încredere. Nu pentru că el are soluţii de-a gata, ci pentru că ştie să te pună în contact cu problemele tale reale. Cu ce se află în spatele problemelor aparente şi face să pară totul insolubil.

Ori acest contact este salvator. Nu uita că eşti dotat/ă cu minte – adică cu un instrument care serveşte la rezolvarea problemelor tale. Totul e să pui ordine în tine şi să începi chiar acum să revezi toate întrebările. Mintea este ca o maşină cibernetică: ce pui în ea, aia iese. Deci, problema este ce pui în ea.

NOTĂ din 21 martie 2011

Am avut recent confirmarea opiniei că la ţară nu există probleme pentru că ţăranii muncesc vîrtos. Afirmaţia, venind de la o persoană cu prfesie intelectuală, avea şi scopul de a penaliza psihanaliza care, chipurile, nu ar fi eficientă sau pur şi simplu „nu ar trebui să fie”. Variaţiuni pe această temă găsim mai mereu şi ne întrebăm dacă susţinătorii lor au cele mai vagi cunoştinţe despre psihanaliza şi despre activitatea ei? Nu în ultimul rînd, despre psihic – în afara viziunii superficiale a ortodocsiei? Ştim că pentru cei mai mulţi oameni ideea unui psihic inconştient este dacă nu aiuristică cel puţin neliniştitoare. Este greu să admiţi existenţa inconştientului cînd o viaţă întreagă ai crezut numai în conştiinţă şi conştient şi mai ales în voinţă şi acte deliberate, opţionale etc. Faptul că cele mai multe din alegerile noastre sînt „dictate” de forţe inconştiente pare să cadreze cu idei ca demoni, posedare, satan etc. Ori posedarea este nu o boală ci o carenţă, mai degrabă, a sufletului celui posedat care nu are suficientă credinţă şi nădejde în Dumnezeu şi nu duce, în fapt, o viaţă creştină cu tot ce impune ea.

Desigur că aceste idei şi-au avut epoca dar nu mai stau în picioare azi. Totuşi ele există încă şi se impun chiar şi în mediile intelectuale. Asta explică parţial de ce psihanaliza nu este agreată la noi.

Anunțuri
  1. basteain
    21 Martie 2011 la 14:03

    Poate ca lucrurile spuse de dv sint reale lumea e plina de supertitii si credinte care intra in contrast cu stiinta moderna. Eu sint inginer de profesie si ateu. ma intreb uneori cum se face ca oameni credinciosi se vindeca la pelegrinaje la locuri sfinte si ce spuneti de vindecariole din Biblie? Daca credinta este o eroare cum se explica totusi aceste minuni sa le zic.

  2. Marilena S
    21 Martie 2011 la 14:27

    Toata lumea crede si superstiiile sint confundate cu credinta. Ortodocsii nu sint nici ei mai prejos. Am clienti care imi vorbesc simplu despre sperantele lor si merg la biserica cu sufletul ca sa se vindece sau pentru diferite alte nevoi. Nu toti merg la biserica dar se roaga la icoane sau frecventeaza persoane cu reputatie ca ar fi sfinti. Am auzit si eu de astfel de vindecari fara a cunoaste pe cineva care s-a vindecat cu adevarat. Cred ca e o intreaga mitologie in zona asta si e greu sa verifici.

    • 22 Martie 2011 la 14:17

      Mitologie exista peste tot. In orice zona. Problema e cind sau cum putem verifica ce este si ce nu este. In religie – crestinism – totul se bazeaza pe credinta. Nu exista verificare. Sau cei care verifica nu mai apuca sa ne spuna ce au aflat. Imi amintesc in acest sens de visul unei doamne careia ii murise recent mama. Mama ei fusese foarte credincioasa, provenea de la tara, si sustinea, pe vremea cind traia ca Fecioara o ajuta in toate lucrurile. Incercase sa-si convinga si copiii sa adere la religie, la Dumnezeu, dar nu reusise. Visul de care vorbesc o arata pe mama visatoarei intrata intr-o apa cenusie care ii venea deja pina la briu. In acel moment, inainte de disparitia totala, mama i-a zis: Sa stii ca nu a fost asa cum credeam eu!
      Putem considera acest vis o marturie? Cum crestinii nu acorda nicio importanta viselor, e greu de crezut ca vor invata ceva din acest vis.
      Dar daca nu exista posibilitatea de verificare, atunci poti crede ce vrei. Iluzia e permisa, ca sa-l citez pe Cioran.

  3. 6 Ianuarie 2012 la 14:39

    Exista un fel de stereotip, cu omul simplu de la tara, cu viata simpla si sanatoasa de la tara. De asemenea, oamenii de la tara in aceasta viziune nu prea sunt intelectuali. Intelectualii sunt pentru ei asociati cu dilemele existentiale, cu tot felul de framantari – cu cat stii mai multe cu atat esti mai framantat de intrebari… In fine, asta e ideea „oamenilor sanatosi” de la tara – mai mult sau mai putin… Pentru ca nu sunt intelectuali, nici nu ar avea un vocabular prea dezvoltat pentru a-si exprima gandurile, starile. Sunt probabil cuvinte pe care nu le inteleg, idei pe care nu le inteleg si de aici li se par „sofisticate” si ca ei nu au astfel de dileme. La fel si psihanaliza si termenii ei… Si au impresia ca e totul in ordine cu ei… Iar de alcool se poate apuca oricine are o problema. Dar ei, oamenii „sanatosi” de la tara nu inteleg ce se intampla cu ei. Nu au „self-insight”. Poate nu ar iesi nimic productiv dintr-un dialog dintre un om „sanatos” de la tara si un psihanalist. Just thinking…

  4. Ionul
    6 Ianuarie 2012 la 19:40

    Adevarul e ca omul fara educatie este mai aproape de natura (sa) si mai putin expus nevrozelor. Asta nu exclude insa incidenta complexului lui Oedip cu „solutiile” lui ulterioare.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: