Prima pagină > Practica de zi cu zi > De vorba despre depresie cu C. Jean

De vorba despre depresie cu C. Jean

Redau mai jos un scurt dialog despre depresie cu Jean Chiriac, preşedintele AROPA. Textul cu caractere îngroşate îmi aparţine mie (Ioan Ionuţ).

Ioan Ionuţ: Am aflat recent că procentul depresivilor la noi este de 20%, adică 1 din 5 români. Ce părere aveţi?

Jean Chiriac: E un procent mare dacă ne gîndim că nu locuim în ţările scandinave sau oriunde este o anumită răceală a climatului de viaţă.

Cum se defineşte depresia la noi?

O stare de criză indusă de factori ca pierderea a ceva drag. Dar nu numai. Depresia are manifestări psihice – starea de zădărnicie, de “prea tîrziu”, de „la ce bun” etc – ca şi manifestări somatice ca lipsa apetitului, care merge uneori pînă la anorexie.

Şi totuşi cum explicăm acest procent mare?

Mulţi nu ştiu ce e depresia. Alţii nu ştiu că suferă de depresie sau că ceea ce au ei se numeşte depresie şi se tratează la cabinetul psihanalistului. Mulţi nu ştiu ce este psihanaliza etc.

Şi dacă ar şti, ar fi solicitări numeroase?

Nu cred. Populaţia depresivă este în general centrată în medii urbane. Totuşi la noi este un fenomen mai ciudat: mediile urbane sunt populate de persoane din mediul rural în proporţie de pînă la 80-90%. Asta explică carenţele de cultură, modul de a te raporta la depresie, accentul pus adeseori pe aspectul demonic al depresiei şi apelul la vrăjitorie sau „vindecători”.

Deci să credem că depresivii la noi sunt mai ales persoanele din mediile rurale concentrate în oraşe?

Fără îndoială. Depresia este tratată cu succes de psihanaliză dacă se apelează la ea. Dar ca să apelezi trebui să ştii.

Ce şanse sunt ca persoanele suferind de depresie să se trezească la realitate şi să încerce să solicite ajutor calificat?

Nu cred că sînt şanse. Poate doar dacă am avea o politică înţeleaptă şi susţinută de reclame în mass-media cam cum avem reclamele la produse de larg consum. Poate dacă, ani de acum încolo, am învăţa la şcoală să deosebim nevrozele şi depresia aşa cum se procedează în liceele din Statele Unite. Ori cultura noastră liceală şi în general şcolară este extrem de străină de problemele sufletului.

Şi totuşi, un om care suferă de depresie mai are el imboldul să vină la tratament?

Depinde de om. Dacă nu se acceptă aşa, dacă a învăţat că la fel ca higiena corporală există şi una a sufletului, există mari şanse să vină la cabinet.

Am impresia că depresia este o problemă şi din alte motive, la tineret de exemplu. Cînd eşti prins total în reţeaua de gadgeturi ale societăţii de consum sau afundat 24×24 în Facebook simptomele îţi par ca şi cum te-ar împiedica să profiţi total de viaţă.

Da, aşa este. Poţi să vezi în simptome la un moment dat un obstacol, un ceva răutăcios care vrea să te sustragă de la plăcerea jocului, şi atunci apare o furie fără obiect sau care are ca obiect eul şi poate duce la (auto)suprimare simbolică sau reală.

Depresia poate fi tratată de psihiatrie – ce părere aveţi de această abordare?

Am o părere bună dacă ţinem cont că la noi psihanaliza nu are prea mulţi slujitori. Totuşi psihiatrul este şi el om şi mai ales nu toţi medicii sunt la nivelul profesional care se cere. Tratamentul psihiatric depinde de foarte mulţi factori ca să fie favorabil şi poate induce sentimentul de invalidare socială.

Anunțuri
  1. 18 Decembrie 2011 la 11:46

    Bună ziua !
    Din „nefericire” este neglijat un mic detaliu: denaturarea comportamentului prin recompensă artificială
    Concret mă refer deschiderea anormală a barierei hematoencefalice.

    http://alergic.wordpress.com/2010/08/11/strapungerea-bhe-si-neuroprotectia/

    De citit şi comentariile !
    *********************
    în altă ordine de idei, aţi fi interesaţi de un schimb de linkuri în blogroll ?
    Mulţumesc !

    • 18 Decembrie 2011 la 13:37

      Mai inii ca psihanaaliza ne ofera intotdeauna o abordare psihologica. In al doilea rind, aceasta abordare nu exclude si o componenta biologica sau de stres. Intoxicatia cu alcool desigur ca explica si ea in parte aparitia depresiei sau fenomene din sfera depresiei dar nu poate fi singura explicatie. Pentru psihanaliza, abuzul de alcool este el insusi un simptom dar nu cauza. Pe scurt, orice s-ar putea descoperi si adauga ca factor etiologic nu functioneaza decit in serie complementara cu factorul psiholgic sau psiho-social, care este esential.
      In alta ordine de idei, cercetarile de laborator nu au avut niciodata o relevanta marcata cind e vorba de fenomene psihice. Sint mult prea multi factori auxiliari care intra in joc si pot altera simtitor rezultatele. Personal ramin sceptic la „solutiile” sau „explicatiile” venite din sfera neurostiintelor sau al stiintelor de hotar.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: