Prima pagină > Psihanaliza: definiţii > Ce este totuşi psihanaliza

Ce este totuşi psihanaliza

Am tot scris şi o să mai scriu despre ce e psihanaliza. Lumea se încpăţînează cu „metodă de investigare a psihismului”. Am găsit recent definiţia asta pe un blog. Şi nu numai pe acel blog. De ce se vrea musai metodă de investigare?

Fiarte simplu. Cam toţi care vor să practice la noi habar n-au de nevroze, pentru că nu sînt medici şi nici nu au o formare (psihanalitică) completă. O să revin asupra subiectului cu formarea.

Dacă nu ai formare, dacă nu ştii ce este o nevroză, cum se manifestă şi ce să-i faci, atunci nu e bine să se ştie că psihanaliza e o metodă de tratament. Pentru aceşti mulţi psihanaliza e un fel de joc de perspicacitate care are multe în comun cu rebusul. Totul se reduce la acumularea unui bagaj de cuvinte din lexicul psihanalizei şi la aplicarea unor formule verbale asupra a tot ce te înconjoară. Rezultatul este nul pe planul clinic – cum era de aşteptat.

Aşadar, psihanaliza este o metodă de explorare a psihicului, dar ea este mai ales o metodă de tratament.

Dacă în definiţia originală a psihanalizei apare pe primul loc metodă de explorare trebuie înţeles că intenţia a fost nu să anuleze partea clinică – preocuparea de căpătîi a lui Freud, care nu era un teoretician – ci să demonstreze că ea se dezvoltă din experiment, deci are o componentă ştiinţifică riguroasă. Şi ieri, ca şi azi, mulţi au negat aspectul ştiinţific afirmînd, fără argumente, că psihanaliza s-a născut pur şi simplu din imaginaţia lui Freud dominat de nu ştiu ce complexe sociale, ideologice (poate rasiale, căci era evreu). Pentru această masă de detractori Freud insistă pe ideea de experiment, de experienţă, deci, de ştiinţă.

Românii, cum fac totul după ureche, au crezut că au găsit în această formă de exprimare ajutor şi sprijin la deficienţele lor – iată cauza pentru care psihanaliza nu mai este în principal metodă terapeutică sau dacă este nu prea e clar ce tratează ea, la noi. Voi reveni şi asupra acestui subiect.

Anunțuri
  1. Ronie
    11 August 2010 la 9:11

    Chestia asta cu apa in piua imi aminteste mie de un distins domn care se ocupa cu predarea yogai. Contrar a ceea ce se intimpla cu definirea psihanalizei cind venea vorba despre ce este yoga respectivul vorbea ore in sir desi yoga e definita deja, in citeva cuvinte, de sistematizatorul ei. Si ce e si mai ciudat e ca definitiile aceluia nu includeau niciodata definitia clasica a yogai. Explicatia poate fi ca pe de o parte profesorul de yoga dorea sa includa totul in cursurile sale, sa acapareze lacom tot ce se poate si, pe de alta parte, el nu preda de fapt yoga ca la mama ei si trebuia sa evite sa pomeneasca de acele parti pe care le sarea. Deci chestii de psihologia individului si carentele ei.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: