Psihanaliza

Şocant optimismul dlui Ţiriac de ieri seară, la Realitatea: România e excepţională, are viitor, foarte aproape, potenţial etc. Totul la superlativ. Cam în spiritul naţional socialismului sau – ca să nu lezăm bunul simţ – al hei-rupismului anilor ’50. Fără îndoială că asemenea lucruri declarate cu seninătate de Ţiriac au un oarecare ecou dar mă îndoiesc că vor produce măcar 1 m de linie ferată (sau autostradă, cum sugera acelaşi). Înţeleg “programul” în care se implică sportivii noştri valoroşi şi cu renume dar nu cred că numai vorbele şi cîteva apariţii pe stadioane sînt suficiente. Se vorbeşte de modele, modele de muncă şi dăruire etc. – dar nu cred că arătînd aceste modele la TV, pe zidurile oraşului şi în reclamele din bănci vom ridica un etaj măcar de locuinţă socială. Cred că nu am depăşit limitele show-ului, că nu am înţeles că nu schimbăm nimic numai prin jocul de imagini! Ne scapă ceva esenţial!