Prima pagină > Societate > Idealism şi empatie

Idealism şi empatie

Un actor declară răspicat că românii sînt creştini ortodocşi şi că viaţa creştină se bazează pe iubire. El crede în poporul român fără limite! Un ministru declară că nu trebuie să ne gîndim la încălcarea legii atunci cînd elaborăm diverse acte normative, cum ar fi de pildă codul muncii. Iată ce numesc eu utopie.

Idealismul este benign la actor. El poate crede ce vrea pentru că aunci cînd e pe scenă joacă un rol – se transpune şi devine un personaj care nu este neapărat idealist. Ministrul însă greşeşte grav atunci cînd nu are în vedere calitatea oamenilor şi realitatea raporturilor sociale, a cutumelor etc. Pentru ca normele de „sus” să funcţioneze jos este nevoie să se muleze pe caracterul celor de „jos”, să corespundă intim năravurilor. Ca să dau un exemplu: dacă eşti la curent cu instabilitatea forţei de muncă la noi trebuie să găseşti o cale eficientă pentru a compensa acest aspect. Dar aici e nevoie mai degrabă de fineţe psihologică decît de cunoştinţe temeinice în domeniul economic. Nu vreau să zic că e necesară o pregătire academică în psihologie şi alte ramuri înrudite, ci mai ales empatie. Capacitatea de a te pune în pielea celuilalt.

Cred că problema noastră este că nu avem o privire de acest gen şi nu vedem clar care sînt deficienţele reale ale oamenilor pe care dorim să-i ajutăm. Cînd pleci de la premiza că toţi oamenii respectă cu sfinţenie legile – şi lucrurile nu stau aşa, evident – realitatea ta este paralelă, dacă nu chiar opusă celei obiective.

Idealismul este permis în filozofie şi în speculaţia religioasă. La fel, în artă…

Îmi vine în minte o întîmplare care explică mai bine ce vreau să spun. Pe vremea cînd trăia, Cioran a fost contactat telefonic de un cunoscut actor român, care trecuse şi în politică, pentru a-şi exprima impresiile despre un recent spectacol cu poezii de Eminescu şi alte produse culturale româneşti ţinut la Paris. Cu exaltarea lui cunoscută, Cioran a zis ceva la genul: Minunat, formidabil! Dar s-a grăbit să adauge: Păcat că nu a fost nimeni în sală. Adică un spectacol de cea mai aleasă factură, dar fără niciun ecou la publicul francez!

La fel, o lege formidabilă care este dată pentru nimeni are aceeaşi eficienţă. Zero. La fel, faptul că tu crezi în bunătatea poporului român pentru că este creştin ortodox, nu are nicio importanţă. În realitate, la tot pasul, vedem dovezi strivitoare de barbarism şi intoleranţă dusă la absurd. Dacă refuzăm să vedem această realitate sîntem suspendaţi în vid.

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: