Asist la o situaţie instructivă. Un client, în magazin, îi reproşează vînzătoarei: Dumneata nu vrei să vinzi, nu ai nevoie de clienţi! Se simte prejudiciat de atitudinea aparent insolentă a vînzătoarei. Aceasta nu încearcă să facă lumină: Stai aşa, dom’le, poate nu m-am făcut înţeleasă, îmi cer scuze etc. Ea se simte persecutată şi priveşte către mine cu o figură tipică parcă cerşind ajutorul. Are nevoie de susţinerea mea. Să fiu eu de partea ei şi să îl înfrunt pe clientul nemulţumit. Să o punem de un mic război, noi clienţii, pro şi contra…

Sentimentul că eşti persecutat, că nu ţi se recunoaşte nu ştiu ce, că nu ţi se dă nu ştiu ce este general la români. Iar unii, isteţi şi fără scrpule, profită de el şi se constituie în victime simulînd prejudiciul.  Nimeni nu discută, nu explică, nimeni nu comunică cu nimeni. E o continuă frămîntare din care nu iese nimic.

Într-un meci de fotbal chiar şi remiza albă înseamnă ceva – se iau nişte puncte. În viaţa socială este o stare de pat (ca la şah) din care nu iese nimic. De aici senzaţia că societatea noastră este o mlaştină care înghite totul, fără discernămînt, şi fără urmă (urmare).

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: