Prima pagină > Societate > Este Europa ameninţată?

Este Europa ameninţată?

Este Europa ameninţată de revoluţia islamică? Trebuie să admitem că există aici o problemă, în primul rînd pentru că foarte mulţi oameni de religie islamică sînt partenerii noştri. Majoritatea paşnici. Unii ţin însă la integralismul religiei lor şi cred că trebuie luaţi în serios. Chiar dacă sîntem declarat laici nu avem voie – conform legii şi bunului simţ – să-i condamnăm pe oamenii care cred numai pentru că cred, aşa cum cred ei, uneri naiv, alteori martiric. Prezenţa islamicilor la noi – şi nu insist pe această temă – este un fapt. Nu-l putem eluda, şi în virtutea acestui fapt şi a valorilor umainiste pe care le îmbrăţişăm cred că trebuie să adoptăm o atitudine conciliantă şi tolerantă. Asta e singura cale spre înţelegere şi stopare a ameninţărilor cu intervenţii sîngeroase.

Desigur că un alt aspect al problemei este ameninţarea Islamului de către Occident. Am observat că nimeni nu priveşte şi din acest unghi. Noi înţelegem că civilizaţia noastră modernă este superioară ca indice de umanism şi încercăm să impunem reperele noastre altora care nu aderă la ea. Şi o facem adeseori brutal. Trebuie să ne aşteptăm la reacţii de respingere care pot fi şi ele brutale.

În fine, conflictele milenare dintre anumite state cu revendicări reigioase şi/sau politice au inflamat întotdeauna Europa. Pentru că nici noi sîntem echilibraţi, lămuriţi, pacificaţi. Nu trebuie să adaug mai mult aici. Trebuie să spun doar că o viziune clară asupra acestor conflicte trebuie să ne facă să luăm decizii înţelepte şi asta include, evident, dialogul şi compromisul.

Uneori am sentimentul că civilizaţiei laice îi liseşte ceva esenţial. Morala noastră include multe aspecte benefice dar are multe lipsuri, de exemplu, limitarea responsabilităţii umane la exerciţiul arid al legislaţiei, la afimarea drepturilor individului, care nu sînt însă mereu respectate (în special în ţările foste comuniste). La popoarele religioase umanitarismul este o stare de fapt decurgînd din relaţia indivizilor şi a comunităţii cu fiinţa supremă. De asemenea, imaginea socială a individului este stabilită în funcţie de norme religioase care sînt adeseori proiecţia unor cutume care ţin de necesitatea adaptării la condiţii specifice diverse. Poate că aceste norme obosesc uneori dar ele sînt garantate de sentimentul religios şi nu pot fi modificate sau respinse fără a pune în discuţie însuşi fundamentul religiei.

Omul laic, cred, trebuie să fie o continuitate şi nu o ruptură. El nu trebuie să reinventeze lumea fără Dumnezeu, ca să demonstreze că se poate, ci să includă pe Dumnezeu în lume, într-o formă actualizată, aşa cum propunea, de exemple, Carl G. Jung cu a sa teologie raţională! Fără Dumnezeu nu există metafizică! Fără metafizică rămîne omul plat, unidimensional, redus la biologia sa precară!

Dumnezeu îi redă omului demnitatea furată de biologie, de asemănarea cu maimuţa…

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: