Prima pagină > Societate > O penurie de preşedinţi în România

O penurie de preşedinţi în România

Disputa electorală Ponta-Iohannis de la Realitatea nu ne-a surprins. L-am revăzut pe Ponta foarte activ şi plin de informaţii de specialitate, iar pe Iohannis mai sobru şi lent, poate din fire sau mediu cultural, şi mai ales fără criteriile cifrelor. Nici unul nici altul nu şi-au modificat prestaţia. Singurul lucru nou a fost că i-am văzut pe ambii faţă în faţă şi nu în montaje TV.

Ce m-a surprins a fost că mulţi comentatori au punctat Ponta 1, Iohannis 0. Pe motiv că Iohannis a venit nepregătit, fără staff, fără caiete şi cifre…

În realitate, era uşor de văzut că prestaţia lui Ponta e o copie aproximativă a celor ale lui Băsescu. În al doilea rînd, că pentru funcţia de preşedinte avalanşa de indicatori economici şi cifre statistice nu este un “must”. Poate fi pentru primul ministru. Preşedintele are alte însărcinări, el e reprezentativ, el prezintă un punct de vedere global etc. Nu preşedintele face economia să funcţioneze. În caz contrar este o sosie a lui Ceauşescu care se dorea atotştiutor.

Unii comentatori nu au observat aceste accente şi şi-au exprimat rezervele şi chiar dezamăgirea faţă de Iohannis. Ponta a fost mai incisiv, zic ei, deşi această incisivitate nu îi aparţine – este împrumutată de la “maestrul” Băsescu. Nu neg că acesta din urmă a trasat imaginea preşedintelui jucător (o sintagmă bizară) şi modelul agreat de unii pentru că este mediatizabil (scandalul a făcut întotdeauna rating). Totuşi, Iohannis nu era obligat să adere la acest model pentru a fi plăcut de comentatori…

Iohannis nu m-a convins din alte motive. Parţial încercînd să pareze cu argumente evazive ca şi Ponta, mi s-a părut nesigur sau şi mai rău incapabil să-şi înveţe lecţia. Puţin prea relaxat, mi-a creat impresia că-i este indiferent dacă va fi sau nu ales preşedinte. Nu pentru că nu a luptat corp la corp cu contracandidatul său ci pentru că detaşarea lui îmi sugera o rezervă. A fost pus de coaliţie să o reprezinte la prezidenţiale dar el nu are nici ambiţia şi nici anvergura solicitată de o asemenea sarcină. În fine, ca şi Ponta, Iohannis pare mai degrabă un chibiţ decît maestru de ceremonii. Ar da bine ca imagine în stafful cuiva dar nu ca lider.

La un pol Ponta, cu ambiţii neonorate de fapte – la celălalt, Iohannis neconvingător, aş spune că avem o penurie de posibili preşedinţi în România.

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: