Prima pagină > Societate > Cîteva cuvinte despre psihologia votantului

Cîteva cuvinte despre psihologia votantului

Scandalul cu ofiţerul acoperit, procesele de corupţie din PSD nu au micşorat numărul votanţilor care îl preferă pe Ponta. La prima vedere ne-ar putea surprinde acest lucru. Totuşi el e explicabil. O să ofer cîteva sugestii de explicare:

1. Votanţii sînt convinşi că întreaga afacere este regizată de preşedinte cu intenţia de a-l minimaliza pe Ponta. Preşedintele şi-a exprimat deschis opţiunea politică şi asta l-a demascat, ca să zic astfel. În plus, nu este agreat de majoritatea votanţilor. Pe acest fond, Ponta nu poate fi declasat

2. Iohannis este şi el subiect de dispute pe fond juridic. Este ca şi cum am spune: uite, nici el nu este curat. Iohannis nu poate fi un contracandidat credibil dacă este în curs un proces care nu s-a finalizat. Pregătirea în pripă a candidaturii lui este o problemă insolubilă.

3. Psihologia votantului. Nu cred că putem avea o schimbare radicală în opţiuni fiindcă psihologia votantului impune continuitate. Votantul nu poate admite că greşte alegîndu-l pe Ponta. A accepta înseamnă a trăi un sentiment de inadecvare pentru că nu a ales bine. Or votantul nostru este un mic general care nu poate greşi. Dacă totuşi greşeşte preferă să ascundă asta, să uite, să nege sau să explice prin cauze din afara lui. Dacă simte că greşeşte preferă să continue pe aceeaşi direcţie convingîndu-se singur că a ales corect.

Aş fi tentat să încerc o analiză a sentimentului de inadecvare. Eu îl leg de narcisism, de faptul indiscutabil că românii sînt înclinaţi spre supraevaluarea personalităţii lor. Colectiv sau individual. Această supraevaluare sterilă merge mînă în mînă cu un sentiment de inferioritate şi auto-ironie atunci cînd se compară cu alte neamuri, cu germanii de exemplu. Această supraevaluare fără măsură explică evident certitudinea că nu pot greşi sau, altfel spus, neputinţa de a admite că greşesc.

În schimb, auto-ironia este devastatoare şi nu prezintă niciun moment de auto-analiză atentă şi fără părtinire.

La nivel colectiv, autoevaluarea produce o sudare a grupului social – în speţă a votanţilor cu alesul. De aceea în discuţiile obişnuite ai impresia că votantul este el însuşi alesul pentru că ripostează agresiv – ca expus criticii – atunci cînd i se sugerează că greşeşte. Exclamaţii de genul: noi am învins (cînd este evident că votantul nu a dobîndit nimic prin confirmarea alegerii lui) îşi au explicaţia în sudarea grupului dominat de supraevaluare!

Sînt foarte multe de spus aici – poate, într-o postare ulterioară.

 

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: