Prima pagină > Rutine şi rutinaţi > Ponta sau mitul insului care are totdeauna dreptate

Ponta sau mitul insului care are totdeauna dreptate

De cîte ori apare în public Ponta se străduieşte penibil să ne convingă că a realizat tot ce şi-a propus (programul de guvernare), că totul merge perfect atunci cînd nu intervin factori perturbatori (dinspre preşedinte sau de la fosta guvernare). România e prosperă, economia românească are un nivel de invidiat, turismul merge ca pe roate (ce mai exaltare la cifrele de cîteva mii de turişti de pe litoral de 1 mai). Cînd îl contrazici şi încerci să-l faci sensibil la realitate Ponta devine agresiv, insultă, se adresează cu cuvinte jgnitoare, e agitat şi precipitat, îi piere zîmbetul formal. Toate astea indică un temperament obişnuit să fie permanent lăudat şi incapabil de autocritică, un om fără sensibilitate pentru problemele celorlalţi, preocupat exclusiv de menţinerea puterii în clanul pe care îl numeşte Partid (adică partid social-democrat!). Menţinerea puterii cu orice preţ a fost şi rămîne pentru politicienii români ca o obsesie care merge uneori pînă la psihoză. Este un fapt dovedit. Problema cu Ponta însă e că autoaprecierea exagerată, lipsa de realism politic şi social, neputinţa de a concepe activitatea sa în alţi parametri decît formalismul rigid etc. ne aduc în minte imaginea „conducătorului slăvit”, „cel mai iubit fiu al poporului”. Ştiu că cei care nu au prins „epoca de aur” încheiată cu asasinarea dictatorului nu pot realiza care este substanţa acestei imagini. Dar nu au nimic de pierdut pentru că această imagine nu este destrămată, nu a căzut pur şi simplu în lada de gunoi a istoriei – e reactivată azi şi va fi reactivată şi mîine, şi tot aşa.

Politicianismul românesc are ca substrat intim acest arhetip al insului sutosuficient, care nu are pereche şi are dreptate chiar şi atunci cînd nu are. Probabil că ar trebui să-i dedicăm un studiu psihologic mai detaliat dar nici aşa nu credem că am putea dizolva această ispită interioară. Românii sînt paşnici şi drăguţi cînd stau pe bara – ba văd chiar lucrurile cu anumită fineţe (mă refer la intelectuali). Dar cînd intră în sfera puterii, cînd capătă importanţă şi obţin un profil social plasat în vîrful piramidei sau pe aproape îşi pierd pur şi simplu echilibrul şi devin de-a dreptul satanici. Trăim zilnic această experienţă care tinde să dureze la infinit: români care pînă mai ieri erau cumsecade, la locurile lor, devin în cîteva zile cinici, paranoici şi asociali!!!

Există părerea că România piere pe mîna ei – subscriu!

 

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: