Prima pagină > Psihanaliza: definiţii > Pacienţii psihanalizei la români (2)

Pacienţii psihanalizei la români (2)

Aşa cum am promis continuăm serialul dedicat paecienţilor psihanalizei la noi. Următorul episod este despre:

Prejudecăţi şi superstiţii

Am citit un articol scris de Andrei Pleşu în Dilema veche referitor la ce-i face pe români de neguvernat. De fapt asta era ideea: românii nu pot fi guvernaţi. Ba că sunt temperamental nu ştiu cum, repetenţi la multe, ba că refractari la nou, dar şi separarea netă a elitelor de masse contează, şi tot aşa. Articolul pornea de la o scrisoare comentată a regelui Carol I. Problema ar fi de actualitate şi azi.

Eu cred că românii au două boli mari: superstiţia şi creştinismul. Cînd acest două boli se amestecă nu mai ai nici superstiţie, nici creştinism, ci un amestec pe care nici preotul nu-l mai descurcă. Adică el – românul – e (cum se şi vrea) dac, dar e şi romanizat, citeşte creştinat. Asta nu poate duce departe sau duce departe la viaţa milenară a ruralităţii, în mici colectivităţi rupte de actualitate şi mai ales îngropate în economia agricolă precară care nu aduce prosperitate.

Cu unii din aceşti români avem de-a face în psihanaliză., Nu neapărat cu persoanele direct vizate, ci cu cele care au pecetea acestui morb (amestecul amintit). Ce aşteaptă aceşti pacienţi de la psihanaliză?

Nimic din ce poate da ea, adică vindecarea prin cuvînt, prin conştientizare. Ei aşteaptă (folosesc pluralul pentru că sunt majoritari) o aplicare efectivă a unei metode mistice care să-i facă peste noapte bine. Ce ar fi această metodă?

Nu pot preciza, dar am un exemplu perfect, ales aiurea dintr-un spital de urgenţă din capitală, luni dimineaţa. Două asistente discută pe hol:

– Auzi, zice una, se spune că e de bine să te cîntăreşti de dimineaţă.

– Aşa?

– Da, eu m-am cîntărit de dimineaţă, tu?

– Eu nu, zice cealaltă.

– Dă fuga, fată, şi cîntăreşte-te.

Acum că am dat exemplul ăsta îmi amintesc de un altul din practica unui amic psihanalist:

Dorina era de la început încîntată de tratament. În fiecare zi îmi aducea flori, mă lăuda, şi mă întreba cu candoare: cum merge? Eu îi explicam că este exact ce trebuie să-mi spună ea: dacă merge mai bine. Nicio problemă, de fiecare dată cînd era în cabinet situaţia se repeta: florile, laudele şi întrebarea respectivă.

Într-o zi ceva s-a schimbat – Dorina a venit şi m-a întrebat cu o mină foarte gravă: ce părere am de intenţia ei precisă de a merge la dl. G. să-i măsoare aura? I-am zis amuzat că nu are nicio legătură aura cu ce facem noi la cabinet. Aşadar nu am nimic pro sau contra. De atunci nu am mai văzut-o! Concluzia: psihanaliza nu era în ochii ei decît altă formă de interacţiune mistică sau ocultă, cum vrem să-i zicem.


Prima parte a seralului o găseşti la adresa:
https://psihanaliza.info/2012/09/30/pacientii-psihanalizei-la-romani/

 

Anunțuri
  1. Gigel
    13 Octombrie 2012 la 10:57

    Nu sunt psiholog dar am cateva intrebari si obiectii la articolul tau, legate mai ales de un mod diferit de a privi problemele.

    1. Ai spus ca crestinismul este un obstacol, si intr-un fel inteleg: este vorba de gandire mistica, nelegata de ratiune. Omul crede ca se va face bine in mod „magic”.

    Insa crezi ca Freud, Jung, Adler, nu au practicat tot intr-un mediu predominant crestin? Crezi ca nu erau la fel de mistici si de absurzi? Guess what – Europa era crestina.

    Probabil ca isi selectau cumva pacientii. Sau poate ca pacientii ii alegeau pe ei, in perioada aceea de pionierat.

    Este o intrebare la care cred ca tu, ca psiholog, ar trebui sa te gandesti.

    Chestia asta cu gandirea mistica trebuie privita ca un obstacol care trebuie depasit cumva – si sa vedem cu ce metode il depasim. Poate prin selectarea pacientilor, poate recomandandu-i unui psiholog care aplica alte metode, etc. In loc de asta, tu il privesti ca pe un obstacol care nu ar trebui sa existe, si te superi (sau scrii articole ca acesta).

    2. In esenta, in articolul tau te plangi ca piata nu este educata, oamenii nu stiu ce sa se astepte de la un psiholog si atunci apar tot felul de dezamagiri datorate asteptarilor nerealiste, tot felul de situatii ciudate, penibile, si de multe ori nu se poate „face treaba” ca psiholog din cauza asta. Eu asta am inteles din articolul tau.

    Ca ofertant de servicii in domeniu, este datoria ta sa educi piata! Asta inseamna un efort care la inceput nu va fi platit, dar in timp castigurile tale, ca om care educa piata, pot sa fie mult mai mari fata de ale colegilor tai, care pur si simplu se plang ca piata nu e educata.

    Ar trebui sa explici: ce este psihoterapia, cum functioneaza ea, la ce se poate astepta cineva, ce forme de psihoterapie exista si la ce se recomanda fiecare, cat dureaza fiecare, etc. Sa ai pliante in cabinet. Sa ai un blog cu articole pentru pacienti, inclusiv cu o rubrica de genul „pacientii intreaba, psihologul raspunde”.

    Sa luam o situatie de om care spune: „M-am dus la psihanalist, am facut 6 luni, tot ce a facut a fost sa ma asculte, nu mi-a dat nici un sfat, spre deosebire de preot care imi da sfaturi, nu am progresat cu nimic”. Daca omul ala stia de la inceput ce este psihanaliza, ca este o terapie de lunga durata, ca psihanalistul nu da sfaturi, ca daca vrea rezultate rapide si sfaturi trebuie sa mearga la alt tip de terapie, guess what – situatia nu mai aparea.

    Este datoria celor care ofera servicii sa educe piata iar cei care o fac pot sa aiba, in timp, foarte mult de castigat.

    Dupa revolutie, in domeniul programarii calculatoarelor, s-a intamplat un lucru asemanator cu ce te plangi ca ti se intampla tie acum. Dupa revolutie au aparut firme, aveau nevoie de programe pe calculator (care sa le tina contabilitatea, gestiunea stocurilor si multe alte chestii). Dar.. patronii, managerii NU stiau ce inseamna sa scrii un program pe calculator.

    Nu intelegeau, de exemplu, ca cerintele trebuie stabilite foarte clar dinainte, si gandite in cele mai mici detalii. Ca nu exista „lasa ca stabilim mai tarziu”. Nu intelegeau ca odata ce s-a lucrat la un program de calculator, a cere schimbari majore inseamna adesea a reface o mare parte din munca. Nu intelegeau ca este o munca intelectuala, calificata si foarte grea. Ca programele de calculator nu se pot face peste noapte si la preturi mici. Ca un programator nu e echivalentul „baiatului care stie sa instaleze Windows”, ca un programator bun trebuie sa invete intens ani de zile, adesea pe cont propriu.

    Apareau tot felul de situatii penibile, cerinte absurde din partea clientilor, dezamagiri, proiecte ratate din cauza asteptarilor nerealiste.

    Majoritatea programatorilor (si a firmelor de programare) au inceput sa comenteze despre clienti. Ca sunt prosti, ca sunt absurzi, ca nu inteleg nimic, etc. Era o atitudine generala.

    Ei nu s-au gandit ca: DA, se intampla asta pentru ca piata nu fusese educata. Ca nu e vina clientilor ca nu i-a invatat nimeni ce e aia programare, la ce sa se astepte, ce sa ceara, cum sa ceara, ce e posibil si ce e imposibil, cam cat dureaza, cam cat costa.

    Pe acest teren au venit unii, putini, care au inceput sa educe intens piata prin intermediul unor site-uri si bloguri specializate. Dragos Manac de exemplu este un om care a facut aceasta educare a pietei, publicand pe site-ul sau articol dupa articol pe tema asta. Si cei care au educat piata au dovedit ca: se poate lucra si cu clienti din Romania si inca foarte profitabil, ca clientii sunt rezonabili odata ce ii educi. Ca omul se asteapta si cere lucruri rezonabile, atata timp cat stie ce este rezonabil sa ceara. Cei care au educat piata au facut o investitie la inceput, dar au ajuns foarte sus in timp.

    Educarea pietei poate fi privita si ca marketing. Depui un efort, dar primesti clienti. Si clienti care stiu la ce sa se astepte – clienti educati.

    • 13 Octombrie 2012 la 11:45

      Faptul ca nu esti psiholog si nu te intereseaza domeniul explica si naivitatile din comentariul tau.
      1. Freud, Jung si Adler au lucrat cu crestini liberali – sau evrei liberali cum vrei. Majoritatea pacientilor nu aveau gindirea magica instalata ca la poporul roman. Faptul de a crede ca tot ce e crestin este identic suprinde azi cind este evident ca ortodoxia si catolicismul nu mai au nimic comun, ca sa dau un exemplu. Nu mai vorbesc de neo-protestantism.
      2. Chestia asta cu piata ma amuza pur si simplu. Pai da, formam piata, dar cu conditia sa avem crestini liberali sau evrei liberali (vezi mai sus)!!! Piata nu se formeaza decit aparent in domeniul nostru, al „serviciilor” psihanalitice. Omul chiar aflator de noutati in domeniu tot mistic e. Si apoi nu ne plingem de lipsa clientilor ci de inadecvarea la psihanaliza. Asta nu se lichideaza cu pliante si sfaturi binevoitoare. De ce vorbim astazi de comunisti daca am lasat totul in urma acum citiva zeci de ani? De ce avem permanent impresia ca ceva nu se schimba funciar la poporul roman? Sa fie numai in politica aceasta dainuire? N-am facut destula reclama democratiei si politicilor economice occidentale? N-am format suficient „piata”? Uita-te in sondaje, toti vor ca afara dar continua ca inauntru. Forme noi fara continut.

      Altfel, articole am scris si nou cu sutele, am publicate si carti, reviste, avem cursuri permanente de initiere pentru publicul larg de pe vremea cind nimeni la noi nu incercase solutia online etc.

      Dar daca luam chiar si ideea asta utopica cu formarea pietei pentru psihanaliza – de ce zic ca e utopica? Omul se formeaza prin reclama sustinuta asociata cu continuturi placute. Apoi cu implementari de solutii de capital pentru ca produsele prezentate sa se si vinda. Cum putem face asta pentru psihanaliza? Cam ce solutii economice putem oferi noi, o societate nonprofit? Sau ce nevoi putem trezi la oameni traitori numai in universul mistic cu nevoi infantile satisfacute iluzoriu? Ar trebui sa avem taria (si la figurat) lui Buddha ca sa trezim apetitul pentru Nirvana – dar si asta ar fi posibil tot intr-un context pregatit in prealabil…

      Daca exista persoane care sustin contrariul, ca ele au obtinul satisfactii cu clienti formati cu pliante, crede-ma ca ma indoiesc de rezultat. Cunosc bine „oferta” si miza ei. Dar aici e un alt subiect.

      Exemplul tau cu implementarea tehnicii de calcul ma amuza din nou. Niciodata nu ar fi fost implementata daca nu era impusa. E la fel ca si cu piata de produse software: pentru ca exista PC e nevoie de soft -> pentru ca exista solutii noi apar 1. noi configurari 2 noi softuri si esti obligat – retine: obligat – sa cumperi ca sa nu ramii pe dinafara. Deci nimic aplicabil la subiectul nostru. Daca am impune macar o programa scolara liceala cu referiri la Freud, ca in US, poate-poate. Dar asa avem religie in scoli…

  2. ana1983irina
    13 Octombrie 2012 la 12:23

    > Eu cred că românii au două boli mari: superstiţia şi creştinismul. Cînd acest două boli se
    > amestecă nu mai ai nici superstiţie, nici creştinism, ci un amestec pe care nici preotul nu-l
    > mai descurcă.

    Ar fi interesant de studiat mai in profunzime motivele pentru care romanii sunt asa. Desi numai ei sunt asa? Pentru ca am citit intr-un articol ca in general in religie exista si o parte de superstitie. Sau in alt articol autorul scria cum observa ca pe masura ce religia traditionala e data de o parte, creste credinta in superstitii.

    • ionul
      13 Octombrie 2012 la 12:39

      1. Un studiu ca asta e imposibil sau putin posibil pentru ca implica referinte din multe domenii fara contact. Istoria – explica crestinarea sau romanizarea si crestinarea. Modul cum se adapteaza individul crestin la conditiile istorice etc. Psihologia crestinului si mai ales a celui ortodox este un alt domeniu. Conditia sedentara a familiei cu expresiile si urmarile ei: proprietatea asupra bunurilor – relatia capului familiei cu membrii ei etc. – alt domeniu etc.
      2. Numai ei sint asa, adica amesteca crestinismul cu superstitia. Astea doua nu sint identice. Superstitia se pierde in negura istoriei si da seama de religia totemica (impropriu spus „religie” daca o comparam cu crestinismul).
      3. Religia are superstitie daca este pre-crestina. De fapt acolo avem superstitia in totalitatea/deplinatatea ei. Religia pre-crestina este in esenta superstitioasa. Crestinismul combate superstitia – desigur mai putin in ortodoxia romana care nu-si poate inmulti masa de credinciosi daca e riguros. Observa cum vorbesc Parintii despre Satan sau Demon – in termeni ce par stiintifici (Briancianinov). Vezi cum vorbesc credincioasii: in termeni oculti.

  3. Emil
    14 Octombrie 2012 la 5:36

    Citind comentariile m-am gindit ca poate nu e indicat sa puneti aceste articole pe un blog public. Nu stiu ce cititorii aveti dar cred ca nu au pregatirea minimala ca sa inteleaga despre ce se scrie, poate ca un forum medical sau de specialitate s-ar preta mai bine. Eu scriu din Gdsermania si stiu ccare era nivelul in Romania cind am plecat. Va luptati cu morile de vint. Va rog sa nu-mi luati in nume de rau acest sfat.

    • 16 Octombrie 2012 la 6:59

      Si eu cred ca intr-un cadru mai specializat ar fi loc pentru asemenea articole. Cred ca exista multi interesati de psihoterapie cel putin (avem un sondaj mai vechi) dar nu stiu citi din ei practica sau au atins nivelul discutiei despre problemele pacientilor care vin la psihanaliza. Voi propune stoparea serialului sau continuarea lui in forumul de psihanaliza care are avantajul ca este privat – deci, probabil ca nu vom mai avea „sugestii” de cum sa formam piata pornind de la experienta implementarii tehnicii de calcul!

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: