Prima pagină > Rutine şi rutinaţi > Despre educaţia copiilor mici

Despre educaţia copiilor mici

Citesc despre o metodă educaţională la copiii mici iniţiată de o doamnă pe nume Montessori (sper că am ortografiat corect). Şi iată cîteva detalii despre doamna respectivă copiate dintr-un articol semnat Maria Minzat:

La inceputul anilor 1900, Maria Montessori a elaborat o noua metoda de educare, in urma studiilor sale stiintifice asupra copiilor. Avand o vasta cultura in materie de pedagogie, psihiatrie, antropologie si medicina [subl. n. Ionul], a elaborat si a demonstrat ideea ca fiecare copil este unic si irepetabil, independent, cu un potential unic ce trebuie valorificat.
Pedagogia Montessori are ca principiu de baza autoeducarea si aplicarea celor invatate direct, nemediat. Copiii sunt incurajati mereu sa ia decizii proprii, pe care sa le respecte. Se pune accent pe partea de curatenie si ordine a mediului de lucru, copiii fiind implicati direct in asigurarea acestora.
Aceasta metoda pedagogica pune copilul in centrul tuturor activitatilor didactice si educative, este privit ca un om in toata firea, care trebuie ajutat sa-si dezvolte vointa si increderea in sine.

După cum vedem, din pregătirea doamnei lipseşte specializarea în psihanaliză. Asta explică optimismul contaminant al articolului şi implicit al metodei. Dacă nu există inconştient (deşi evident că există şi la copil) atunci toată treaba educaţiei este o chestiune de învăţare permanentă şi asistare mai mult sau mai puţin activă. Totul merge ca pe roate cu condiţia să ne implicăm şi să ştim cum să intervenim.

Totuşi, dacă d-na Montessori ar fi ştiu ceva din psihanaliză, ar fi văzut că optimismul umanist nu prea are ce căuta în educaţie, mai ales cînd o aplicăm asupra copiilor mici. Mentalul copiilor este practic inundat de fantasmele inconştiente şi rar există oaze de lumină cînd putem practic spera la o comunicare raţională.

Şi totuşi există metoda Montessori! Bănuim că a fost aplicată „cu succes” în sute, poate mii de cazuri. Cum să ne explicăm acest lucru?

În psihologie (şi educaţie) vedem întotdeauna rezultatele pe care le vrem. Deci putem avea o activitate întinsă pe mulţi ani cu sentimentul că avem şi rezultatele scontate. Dacă totuşi ajunge la noi critica specialiştilor care neagă aceste rezultate, întotdeauna există explicaţiile care invocă factorii externi, niciodată interni, chiar reavoinţa criticilor. Principalul este ca metoda de o viaţă a educatorului să fie susţinută şi nicidecum respinsă! Important e să credem că ea este viabilă. Restul e zero barat.

Anunțuri
  1. anna1983irina
    10 Aprilie 2016 la 13:30

    Adevarat, dar nici sistemul de invatamant mainstream nu e ce ar trebui: http://www.anajianu.ro/cum-ajuns-sa-ma-droghez-cu-note-la-scoala/

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: