Prima pagină > Practica de zi cu zi > Pacienţii lui Freud

Pacienţii lui Freud

Citesc semi-lectura unei persoane care semnează T Dora şi aduce, din amintire, în discuţie o carte semnată de un anume Mikkel Borch-Jacobsen – cartea se numeşte: Pacienţii lui Freud. Destine. T Dora ne declară iniţial că:

N-am citit-o integral, am rasfoit-o timp de vreo ora. Am luat-o in mana cu emotii, cine stie ce iluzii o sa-mi mai distruga si dulci certitudini o sa-mi dea peste cap, doar ca, dupa cum a ajuns sa fie un obicei in ultimul timp, cartile anti-psihanaliza ma dezamagesc – iar acum s-a intamplat la fel. Le iau in mana asteptandu-ma la noul Graal si le inchid cu pofta sa regresez tot la Freud.

Aflăm din această cvasi-lectură despre destinele morbide ale pacienţilor lui Freud. Inclusiv lesbianismul Annei şi neputinţa copilului iubitei ei de a face ceva cu viaţa lui după o educaţie exemplară (probabil psihanalitică).

Nu ascund că am citit şi eu cărţi cu acest subiect: ce  s-a întîmplat cu pacienţii lui Fred. Trebuie să recunosc că asemenea publicaţii te pot pune pe gînduri: păi, dacă şi Freud… Adică Freud era atent numai la ideile lui pe care le imprima iscusit în mintea sărmanilor nevrotici, şi asta de ce?

Nu poţi să nu simţi aici un iz de sulf, ceva iad, ceva ce duce la destin rupt din cauza psihanalizei şi asta urmărit cu cinism de un Freud barbar …

M-a salvat de la posibila apostazie lectura completă a operei lui Freud dar mai ales propria analiză. Am lichidat o isterie rebelă şi alte obscurităţi care nu dădeau semne de limpezire. Nu ascund că am găsit obscurităţi şi mai mari. Libidoul liber din simptom! Ai disponibilitate – spre ce se îndreaptă ea? Sau altfel spus: dacă eşti liber de morbid cum înveţi să trăieşti sănătos? M-am izbit de conceptul „sănătos” – adică ce înseamnă să fii sănătos? Dar oare poţi fi sănătos înr-o societate bolnavă ca cea în care trăim? Etc.

Domnilor! citiţi Freud. Întîi. Apoi citiţi ce vreţi. În Freud găsiţi explicaţiile, problemele, insolubile, ce se poate – ce nu se poate… Am mai spus-o şi o repet: psihanalistul nu este un guru! El este doar un asistent. Şi, mai ales, nu are pretenţia să ne vindece de viaţă. Axaţi-vă pe simptom. Nu mergeţi mai departe pentru că acolo e treaba filozofiei.

Anunțuri
  1. 21 Martie 2012 la 12:07

    Noi avem indoieli azi in legatura cu pacientii lui Freud, dar poate ca el a avut si mai multe indoieli la timpul sau.

    Si cred ca tot legat de subiect e si ce scrie Silvia A. Loviscek de Rodríguez in articolul ei „The death drive: a disturbing concept” (dand de inteles ca intr-un fel si pacientii au contributia, meritele, vina lor): „Once I developed some experience in psychoanalytic treatment, mine and other people’s, I realized that nobody wants to be cured. Life cannot be cured. My patients wanted to abandon the treatment or wanted to stay forever, one or the other was a part of not wanting to change. I myself did not want anything else but to repeat. Although I did not know that I was repeating.”

    • ionul
      21 Martie 2012 la 14:06

      Superb citat – si adevarat. Ai rezistente cind pleci sau cind ramii „forever”. Dar sublim este: „I realized that nobody wants to be cured. Life cannot be cured.” De aceea sugerez aplicarea analizei numai in cazuri absolut necesare.

      • ionul
        14 Iunie 2012 la 15:44

        Adica axate pe simptom.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: