Prima pagină > Psihanaliza: definiţii > Transferul în psihanaliza contemporană?

Transferul în psihanaliza contemporană?

Am primit un email de la o persoană care ne ceartă pentru că nu ne interesază psihanaliza contemporană. Să reţinem sintagma: psihanaliza contemporană. Ideea e că pe noi – AROPA – nu ne interesează acest aspect. Altminteri trebuia să fim prezenţi la o conferinţă organizată de altă socitate, zisă de psihanaliză, despre Transferul în psihanaliza contemporană. Întrebarea era: de ce nu participaţi la aceste întruniri?

Mai întîi că îmi este imposibil sa descifrez sintagma sus-numită. Adică, cum psihanaliză contemporană? Cuvintele astea ar trebui să ne inducă impresia că s-a schimbat ceva? De ce nu transferul în psihanaliza lui Freud?

Ştiu că se poate răspunde aici cu: Freud nu a spus totul despre… Chiar el a susţinut, repetat, că trebuie să lucrăm mai mult, se mergem mai departe în sensul de  adăuga la ce a dezvoltat el. Dar tot Freud să plîngea în ultima sa Prelegere… că nu se prea face nimic, dar ce zic?, chiar nimic, nou. Să înţeleg că după decenii de monotonie, de nimic nou, iată, chiar acum, se face lumină asupra unui aspect esenţial al teoriei şi practicii?

Poate că lucrurile stau aşa, poate că în ultimul ceas psihanaliştii s-au simţit datori să vină cu noutăţi. Dar noutăţi în transfer? Adică, avem ceva „contemporan” – ce nu s-a avut în vedere – atunci, la vremea lui Freud?

Cine ştie ce este transferul, şi mă refer la persoanele care practică psihanaliza, ştie că nu ai ce aduce nou în acest domeniu. Nu apare ceva nou, peste noapte: ce este şi cum este transferul, cum trebuie abordat de analist etc. Transferul este şi azi ceea ce a adefinit Freud – nu se poate altfel decît dacă vrem să facem altă psihanaliză sau să NU facem psihanaliză deloc.

Şi atunci de ce o conferinţă cu titlul de mai sus? Nu am decît cîteva explicaţii:

1. Nu se ştie ce e transferul şi tot ce ţine de acest concept-forţă.

2. E nevoie de mişcare, adică, să mai facem şi noi ceva pe ici pe colo, să mai schimbăm, dar să lăsăm cum a fost (vezi Caragiale).

3. Se pot justifica nişte fonduri, nu mici, înghiţite de asemenea manifestări.

4. Pur şi simplu, Freud e depăşit iar noi putem aduce orice în plus, pentru că este de la noi, care ne numim (oare!) freudieni.

Anunțuri
  1. 14 Martie 2012 la 18:40

    As fi tentata sa ma gandesc la unele cercetari despre tranfer in conditiile tehnologiei avansate de azi, cum ar fi o psihanaliza prin email… situatie care nu exista pe vremea lui Freud… Dar citind articolul de aici se pare ca nu despre acest aspect ar fi vorba…

    • ionul
      15 Martie 2012 la 6:54

      Sigur ca exista transfer si in aceste conditii (prin email) – de altfel nu exista situatie umana in care sa nu existe transfer. Problema la Freud este nu transferul in sine – care, asa cum am spus exista in orice sitatie umana – ci acel factor excesiv care indica nevroza. Romanii fac caz de transfer in mod schematic la modul: uite cum proiectezi sau iata ce proiectezi; lucru fara insemnatate in clinica. Proiectia nu este ceva maladiv, nu tratam pur si simplu complexul lui Oedip ci ceea ce are patologic, si acest „patologic” se defineste prin factori cantitativi. Aici este esenta transferului la Freud si acest lucru nu este indicat nicaieri cu claritate, semn ca nu este inteles complet. Atunci, la ce bun sa faci o conferinta pe tema „transferului contemporan”? Adica ai dapasit „faza Freud” si trebuie sa privesti acum mai departe? Desigur ca intrebarea mea e retorica.

  2. ionul
    15 Martie 2012 la 7:18

    M-am gindit sa lucrez un material in care sa arat diferentele dintre transfer obisnuit si simptom. Freud nu trata problemele pacientilor ci bolile lor, in speta simptomele isterice si obsesiv-fobice. Astazi avem de-a face cu persoane care vor sa discute despre viata lor: turnura care a luat-o, despre dragoste, profesie – toate astea nu sint boli, simptome, ci simple speculatii privind fapte normale de viata. Majoritatea „problemelor” sint induse de mode culturale, deci superficial, si nu sint practic probleme. Psihanalistii de azi se intilnesc cu aceste situatii care nu au nimic comun cu psihanaliza sau psihanalizarea. Daca vine la mine cineva si imi spune ca are dileme privind nu stiu ce relatie cu nu stiu ce persoana il trimit la psiholog sau si mai bine la filozofie. Dar daca vine cineva suferind de hipoacuzie sau de greturi excesive, de vertij etc. ma gindesc sa incep o analiza. Daca vine la mine cineva suferind de agorafobie sau de claustrofobie, de ideea obsesiva ca nu face fata reatiei sexuale cu o alta persoana etc. ma gindesc, la fel, la o analiza. Si lista poate continua. Deci, se remarca usor ce este psihanalizabil si ce nu. In seriale ca In deriva ne izbim de probleme, adica de filozofie. Aceste seriale nu ne spun nimic despre psihanaliza desi ele sustin contrariul.

  3. 15 Martie 2012 la 16:12

    E o idee foarte buna cu acest material. Mi-ar placea sa il citesc si cred ca ar fi util pentru multi cititori, asa sigur si-ar da seama ca psihanaliza nu „patologizeaza” totul cum se crede, si ar vedea diferentele subtile intre normal si mai putin normal. Si personajul lui Freud din filmul din 1962 ii explica pacientei sale Cecily, in urma interpretarilor unor fantezii pe care ea le crezuse a fi amintiri reale, ca nu e nimic grav in complexul Oedip, in acele dorinte din copilarie, ca si el, si ea, si toata umanitatea ar fi „vivovati” de aceleasi ganduri „criminale”, ca nimic nu e anormal acolo…

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: