Prima pagină > Diverse > Eminescu mit sau ce?

Eminescu mit sau ce?

Am citit două articole de Theodor Codreanu care vor sa deschida o polemica cu intelectualii demolatori de mitul Eminescu. Codreanu este de partea lui Eminescu si ceea ce reprezinta el şi, în mare, de partea romănior, pentru că polemica pune în discuţie şi statutul  romănilor (nu se opreşte la opinii contrare pe tărîm literar sau cultural). În ultima instanţă, romănii şi soarta lor ca şi cultură: sînt ei oare depăşiţi, rămaşi în urmă sau sînt adrerenţi la nou? semn că au vocaţie europeană? – iată condimentele care se presară în discuţiile aprige pe tema mitului lui Eminescu. În fapt, romănii cu toţii ar fi blamabili pentru că încă se mai închină poetului naţional – este opinia intelectualilor modernişti sau pro-europeni, pro globalizare, FMI etc.

Chiar dacă sînt evident din cei care îl văd pe Eminescu cu veneraţie trebuie să remarc că Theodor Codreanu susţine însă eronat sau populist o idee/ciudăţenie care nu stă în picioare: toţi romănii îi aduc laude poetului şi i se închină periodic la zilele omagiale. Absolut fals şi chiar rizibil. În realitate, romănii nu se sinchisesc de Eminescu, cum nu se sinchisesc de Gabriel Liiceanu sau Marin Sorescu, de Cioran sau Nichita Stănescu. Nu au poziţie pro sau contra – pur şi simplu le lipseşte interesul pentru omagii (dacă nu sînt stîrniţi de directorii de opinii prin asociaţii de tot felul care de care mai romăneşti sau revoluţionare). Desigur că Eminescu este un fenomen complex (nu trebuie limitat la poezie sau proza, la politică etc.) dar dacă devine cîmpul de bătaie pentru grupări mai noi sau mai vechi – cosmopolite sau cu simţ naţional viguros – nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi. Nici detractorii sau demolatorii de mit şi nici partizanii lui nu sînt pe fond interesaţi de Eminescu. E aproape imposibil să mai atragi atenţia în Romănia cu asemenea subiecte. Ispitele noi şi proaspete ale consmului acaparează tot interesul maselor încît nu mai e libido şi pentru cultură. Poate de aici un sentiment neplăcut de inutilitate, de izolare – insuportabil – al intelectualilor pro şi contra care în ceasul al doisprezecelea vor să deţină monopolul opiniilor şi omagiilor viitoare. Intelectualii sînt şi ei oameni, vor şi ei ascultare, interes, partizanat – sau ceva din toate astea.

Să conchid că aceste polemici pe tema (sau temele) Eminescu nu-mi sugerează decît o slabă şi imperceptibilă mişcare (nu pot zice agitaţie) pe terenul culturii sau disputelor care se vor cu miză. Cum publicul lipseşte (am senzaţia că nu există de fapt un public-ţintă) totul rămîne la subsolul vieţii noastre cotidiene, adică minor şi fără miză.

Articolele în cauză, pentru cei care doresc să-şi facă o părere despre cum stau lucrurile în inima polemicii, sînt Apusul mitului Eminescu? şi Alte aberaţii despre Eminescu.

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. 6 Septembrie 2011 la 8:00

    Pe scurt: Da !

  2. 8 Septembrie 2011 la 8:39

    Adevărat, așa este! Bine observat, corect argumentat.
    Aș putea spune același lucru despre mai toate postările (citesc blogul, comentez mai puțin).

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: