Prima pagină > Societate > Din nou despre preoţii homosexuali

Din nou despre preoţii homosexuali

Pubic mai jos un interviu recent cu Jean Chiriac, psihanalist şi publicist, preşedintele AROPA.

Ionul: – Ce părere aveţi de homosexualitate şi mai ales în relaţie cu copii?

Jean Chiriac: – Orice om este polimorf pervers. Ajungem la heterosexualitate într-un ultim stadiu dar fixaţiile pot coexista. În afară de asta să nu uităm că pulsiunile homosexuale ţin de constituţia bisexuală a fiinţei umane.

I: – Totuşi, atracţia pentru copii…

JC: – Faptul că este interzisă de lege e face să o privim cu alţi ochi. Persoanele care resimt atracţie homosexuală faţă de copii au în biografia lor o întîmplare de seducţie în care au fost ei înşişi victima unui adult. Sau şi-au imaginat această seducţie ca venind de la un adult. Mai tîrziu la vîrsta adultă aceste persoane comit ele însele acte de acest gen înlocuind cumva poziţia pasivă cu cea activă. Am cunoştinţă de un caz de atracţie sexuală faţă de copii la o persoană care în copilărie a suportat un tratament genital care a marcat-o. Deci, mai există şi acest aspect.

I: – Şi totuşi, în mediile bisericeşti? Nu e prea mult?

JC: – Nu cunosc foarte bine viaţa obştească a tinerilor candidaţi la profesia de preot. Dar are probabil multe în comun cu cea a militarilor care trăiesc mult timp izolaţi. Atracţia faţă de acelaşi sex poate fi motivată şi astfel. Faptul că se dezvoltă la persoane  care vor practica preoţia pare a fi cel care să ne intrige. Totuşi am cunoscut persoane care studiau teologia şi se ocupau de trafic de materiale pornografice. În fond, cei care urmează să devină preoţi sunt tot oameni iar formarea lor profesională nu-i transformă radical.

I: – Se afirmă că preotul este preot chiar dacă are o viaţă imorală şi comite fapte împotriva eticii creştine chiar.

JC: – Da, într-adevăr a fost o polemică aprigă pe acest subiect. E mult mai simplu să susţii că preotul e preot în orice împrejurare; totuşi poporul a sancţionat această părere zicînd: „nu face ce face popa ci ce zice popa!” Deci imoralitatea patentă a preoţilor nu este o noutate la noi.

I: – Totuşi aceste scandaluri despre care se află, în ciuda eforturilor de a fi muşamalizate, nu întunecă imaginea noastră despre biserică şi funcţia ei?

JC: – Funcţia celor care lucrează în biserică este comparabilă cu a oricărui angajat, profesionist, care are un salariu. Pînă aici nimic neobişnuit. Sigur că seducţia sau întreţinerea raporturilor sexuale cu minorii este legal condamnabilă. Biserica în schimb are soluţii: eternul refren: preoţii sunt şi ei oameni!

I: – Şi sunt şi ei oameni?

JC: – La nivel de meseriaşi, da. Dacă s-ar trece de această obsesie pentru meserie şi s-ar vorbi de har probabil că cei aleşi pentru a face preoţie nu ar mai fi atraşi de sexul ilegal sau de orice formă de sex. Acolo unde e har apar alte priorităţi decît cele sexuale.

I: – Nu poţi face preoţi cu har pe bandă.

JC: – Nici psihanalişti, psihoterapeuţi sau psihiatri. Şi aici unii au – alţii nu au har.

I: – Totuşi răul pe care îl comite un psihanalist nu este la fel de mare ca cel comis de preot.

JC: – Probabil că nu. La preoţii imorali se pune în discuţie imaginea bisericii şi a credinţei şi deci a Mînturii. E o problemă de anvergură.

I: – Putem sancţiona biserica în ansamblul ei pentru comportamentul imoral al unor preoţi?

JC: – Dacă folosim măsura bisericii, da. Acolo se spune că răul trebuie sancţionat prompt, că trebuie o atitudine fermă etc. Totuşi nu cred că biserica are intenţia de a suprima răul. E ceva ca în povestea prohibiţiei din America, cu Capone şi Eliot Ness. Trebuie să pornească de undeva dorinţa de a suprima răul, dar acel undeva trebuie să fie situat sus, în ierarhie, la vîrf.

I: – Scandalul de la Cernica pune în discuţie tocmai ierarhia!

JC: – Exact. Peştele de la cap se împute…

I: – În final aş vrea să ştiu dacă nu cumva acest comportament imoral are şi ceva de elitism?

JC: – Dacă privim elitismul religios ca o propagare a sectarismului mişcărilor gnostice licenţioase care au însoţi creştinismul, da. Există ceva de elitism, dar nu avem desigur suficiente date în acest sens.

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Lili
    30 Iulie 2011 la 14:57

    Legat de aceste discutii ,ma intreb care este cauza psihanalitica a orientarii spre homosexualitate( intre adolescenti ,adulti ) ;am citit despre lipsa fizica a tatalui in copilarie ,o mama dominatoare , refuzul copilului de a deveni ca tatal ,dar nu stiu in ce masura este adevarat.

  2. 1 August 2011 la 22:08

    Nu este o cauza psihanalitica. Psihanaliza doar poate explica ce si cum. Lipsa fizica a tatalui si o mama dominatoare pot fi explicatii. Dar am gasit si altceva: prezenta fizica a tatalui si o mama „nemultumita”. Adica o solidaritate a fiului cu tatal. Un fel de a exclude o mama „nemultumita” de „prestatia” masculina. Dar nu e suficient – cred ca mai e nevoie si de un strat constitutional. Ceva care oricum inclina spre homosexualitate.

  3. Lili
    2 August 2011 la 7:40

    Multumesc pentru raspuns ; inteleg ca fiecare caz trebuie privit pe ansamblu ,luind in considerare si anumite trasaturi de personalitate , credinte etc ; probabil astfel se explica de ce dintre barbatii care traiesc intr-un mediu relativ asemanator ,o parte inclina spre homosexualitate si alta parte nu …
    Este un subiect de actualitate controversat ; poate ar fi interesanta o dezbatere pe aceasta tema , tratata prin prisma psihanalitica .

  4. 2 August 2011 la 7:58

    Fiecare caz este intr-un fel unic. Ma refer la detaliile biografice ale fiecaruia. Oamenii asteapta solutii de-a gata si nu le gasesc tocmai pentru ca nu exista un „medicament” universal.
    O dezbatere pe aceasta tema ar fi intr-adevar interesanta. Problema e ca la noi Internetul nu este inca o cale de dialog (se prefera distractia) si nici nu exista studii la noi despre homosexualitatea masculina (ca exista si una feminina, probabil mult mai extinsa).

  5. Lili
    2 August 2011 la 13:19

    Legat de cunoastere si de dialog , observ ca tot mai multi oamenii isi insusesc explicatii imprumutate din credintele orientale care nu fac decit sa-i mentina intr-o continua negare ; asta se vede peste tot in jur ,in mass media , pe bloguri , pe site- uri de pe internet ,etc
    Traim intr-o lume plina de confuzii in care adevaratele valori sint rasturnate ; din pacate ,multora le este mai usor sa imbratiseze o realitate eronata plina de justificari facile ,in loc sa depuna efort pentru a descoperi adevarata realitate cu ajutorul psihanalizei .

  6. 2 August 2011 la 13:43

    Poate ca cele orientale nu sint cele mai negative. Uite de pilda biserica ortodoxa (tin sa o deosebesc de cea catolica) are explicatiile ei cind vorbim de fenomenele nevrozei. Intotdeauna e vorba de demoni sau alte fiinte malefice iar solutia nu poate fi decit in altar. Daca cutare insa a gresit cu gindul sau cu fapta nu este el vinovatul ci demonul. Vina lui sta doar in faptul ca s-a aratat slab sau a incalcat vreun tabu bisericesc, altminteri lucruri minore. In mare, el nu raspunde pentru faptele lui ci demonul care a lucrat prin el.
    La antipozi e frica de damnare si iad. Dar si acest iad nu este aici si acum ci plasat undeva in afara timpului, oricum dupa moarte. Nu cred ca aceste „explicatii” au vreun merit decit de a intimida „pacatosul” si a-l determina sa consume serviciile bisericii.

  7. Lili
    2 August 2011 la 18:18

    Din pacate , lipsa de apreciere corecta a unei situatii se intilneste in orice domeniu si depinde de practicanti ; chiar religia spune ca omul trebuie privit si ca entitate de sine statatoare …

    Am adus in discutie credintele orientale pentru ca o doamna povesteste pe un blog ca vrea sa scape de un mic handicap fizic ,dar nu reuseste ; specialistii i-au spus ca fiecare boala fizica isi are un corespondent psihologic ,dar ea constientizeaza ca isi pune singura frine in aflarea acestuia .
    In urmatoarea postare vorbeste admirativ despre zen ca metoda pe care o cunoaste ,cu ajutorul caruia doreste sa gaseasca anumite explicatii ( se deduce ca se refera tacit la problema pe care o are ).
    Femeia spune ca este nemultumita de faptul ca gaseste argumente logice pe care le anuleaza la nesfirsit cu contraagumente , motivind ca e posibil ca asta sa se intimple datorita zodiei sale ; ea crede ca ideea trebuie sa vina pe neasteptate ,ca o sclipire ,dupa ce se epuizeaza toata logica .

  8. 2 August 2011 la 18:25

    Problema e ca intotdeauna cautam solutii simple la probleme complexe (nu neaparat complicate). Este o anumita inertie a mintii, o lene de a gindi si poate chiar o teama si in mod sigur multa ignoranta.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: