Prima pagină > Societate > Sîntem în faza de culegători

Sîntem în faza de culegători

Sîntem în faza de colecţionari. Sau, cum să zic, de culegători. Să nu mă înţelegi greşti – nu e vorba de culegători ca cei de folclor, de pildă, adică oameni îndrăgostiţi de munca lor. Şi nici de colecţionarii de timbre, de exemplu, la fel, morţi după munca lor. E vorba de … simplul fapt de a colecta, de a aduna. Cît mai mult. Şi orice. Toată lumea adună bunuri, fie ele materiale, spirituale, intelectuale. Nu contează. Important e să adune. S-a dat drumul la adunat. Se crează şi actualizează depozite imense de bunuri şi acumularea în sine îţi dă o senzaţie de realizare pe plan vital. Cei mai mulţi nu sînt conştienţi de ea iar cei care sînt conştienţi nu-i dau nume. Eu aş numi-o lăcomie-anxietate. O combinaţie din astea două.

Dar ce avantaje are omul din acumulare? Pe timp de criză, şi cînd adună bunuri materiale, poate avea importanţă pentru supravieţuirea biologică. Aduni mîncare, băutură, haine etc. Te afli într-un pustiu arid, sau poate la poli şi ai nevoie de certitudinea pe care ţi-o dă depozitul de alimente. Visezi bine noaptea!

Dar dacă nu eşti nici la poli şi nici în deşert? Cred că nu trebuie evitat să spunem că acumularea are un mare avantaj: te situează în frunte. Vezi, prin urmare, că nu acumularea în sine este importantă (cînd te apără de penurie) ci ceea ce îţi garantează ea ca termen generic: superioritatea. Eşti sus, sus de tot, atunci cînd ai. Eşti jos, la pămînt, atunci cînd nu ai.

Dar lucrurile nu sînt chiar aşa de simple. Întrevăd şi alte explicaţii…

Viaţa în comunism a fost ca o mare secetă. Cu promisiunea ploilor, a apei. Şi atît. Măcar de-ai avea apă să bei! După 89, după ce România a devenit şi ea o piaţă de desfacere a economiei de consum occidentale, am realizat că apa nu e totul. Că putem prelungi chiar setea – dincolo de limitele ei fireşti – şi să o mulţumim şi cu alte – multe alte – bunuri. Nebunia după consum – aşa, degeaba – a explodat la români într-un mediu arid şi de aceea hiperînsetat. Nebunia consumului la noi nu seamănă cu cea din occident – e mult mai intensă. Asta explică de ce în perioade de criză românii continuă să consume excesiv (analiştii erau miraţi cu 1-2 ani în urmă cum romănii nu economisesc, ca occidentalii, în perioada serbărilor de iarnă).

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Aladdin
    16 Noiembrie 2010 la 18:27

    Lacomie-anxietate? Ambele imi sugereaza disperarea de a supravietui – fizic si/sau social. Daca nu-ti satisfaci nevoile astea, poti sa te gandesti la altele?

  2. 16 Noiembrie 2010 la 23:10

    Care „astea”? N-am văzut pe nimeni disperat să nu piară biologic. Am văzut doar neliniştea de a strînge cît mai mult. Cum se mai spune: înavuţire, avere…

    • Aladdin
      17 Noiembrie 2010 la 19:01

      „N-am văzut pe nimeni disperat să nu piară biologic. Am văzut doar neliniştea de a strînge cît mai mult. ”
      Dar social? Daca n-ati vazut, inseamna ca traiti intr-un mediu… ghiftuit 🙂
      Am sa incerc o explicatie simplista: toti evoluam (involuam? – poate e mai bine spus ne transformam) intr-o directie sau alta. Cantitativ sau calitativ. Sau mai intai cantitativ, apoi calitativ. Probabil ca n-am ajuns inca la faza cu calitatea :)…

      • 17 Noiembrie 2010 la 19:10

        Nu, nu traiesc in mediu ghiftuit. Mai degraba invers. De aceea stiu cum sta treaba.
        Nu stiu ce intelegi prin evoluam/involuam. Ne transformam? Cum ?

        • Aladdin
          17 Noiembrie 2010 la 19:31

          Hm. Nu pot dezvolta subiectul intr-o maniera filozofica. Ne transformam, ne schimbam, nu suntem statici… Le voi spune afirmatii bazate pe practica/experienta, pentru ca nu stiu mai mult.
          Dar ideea era de cantitate versus calitate, sau acumulare cantitativa apoi salt calitativ – daca vorbim de evolutie.

          • 18 Noiembrie 2010 la 4:55

            Adica pe scurt formula celebra a materialismului dialectic? Dupa ce acumulam produse in masa devenim peste noapte mai inteligenti? Asta ar insemna ca milionarii de la noi sa fie adevarati filozofi? Hai sa fim seriosi! Aceasta formula s-a compromis in comunismul real si nu cred ca are vre sansa de reabilitare in capitalismul salbatic.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: