Prima pagină > Societate > Democraţie şi dictatură

Democraţie şi dictatură

Există două modalităţi de relaţie între şef şi subalterni dictate de modul de guvernare: democratic sau totalitar. Recent am avut ocazia să observ cum se situează un ministru faţă de subalterni, în acelaşi minister, atunci cînd cei din urmă se revoltă. Prima impresia a fost: nu mă fac ei pe mine! Ministrul îşi reprezintă scena revoltei ca o formă de luptă care pe care în care el nu cedează. Subalternii nu sunt subalterni ci duşmani, oameni înţeleşi să-l răstoarne de la conducere. Aceeaşi poziţie am observat-o în urmă cu mulţi ani în lupta politică cînd Coposu îl înfrunta pe Iliescu. Acelaşi sentiment că avem de-a face cu un război în toată regula, deşi Coposu asigura că nu are intenţia să candideze.

Revenind la actualul ministru. În replicile sale (televizate) am văzut un om sigur pe sine, imbatabil, detaşat – cel puţin aparent (tot timpul zîmbea cu nepăsare) – şi gata să riposteze la orice cu un ton dîrz şi neclintit. Apărat de unităţile speciale părea imaginea patronului de odinioară confruntat cu grevele generale ale muncitorilor de la începutul mişcării sindicale, în USA.

Dar în cazul nostru nu era vorba de patron şi angajaţii săi, ci de o instituţie a statului, în care toţi sunt angajaţi – şi ministru şi lucrători etc.

Am spus că există două modalităţi de atitudine: democratică şi totalitară. Să le descriu pe rînd. Democratică este atunci cînd ministrul, în speţă noastră, le cere protestatarilor să vină la discuţii. El le explică cu calm şi lipsă de încrîncenare că trebuie să găsească împreună soluţii atît în contextul situaţiei speciale a instituţiei, cît şi în acela general al crizei cu care se confruntă România. Relaţia este amicală, nu are nimic provocator sau triumfalist. Este o relaţie firească.

Atitudinea totalitară se opune celei democratice prin faptul că dictează. Impune de sus, fără drept de apel, cam la fel cum o face o înalt curte de judecată. În acest caz se impune intervenţia puterii militare sau a trupelor speciale pentru a oferi protecţia necesară dictatorului. Atitudinea dictatorială este incapabilă să facă compromisuri – deşi s-a văzut că uneori, sub presiunea forţei colective, poate face (vezi mitingul la căderea lui Ceauşescu şi promisiunile cu creşterea salariului). Ce este esenţial este că atitudinea dictatorială nu se poate susţine decît prin forţă şi ameninţare. Sunt mobilizate unităţi speciale şi trupe. Este decretată stare de necesitate etc.

Un alt aspect frapant al genului de atitudine dictatorială este recursul permanent la lege. Una-două se invocă legea. Acest lucru – repet – surprinde pentru că dictatorul NU RESPECTĂ LEGEA. Problema este că el nu poate fi tras la răspundere. Într-un stat totalitar există unanimitate şi coeziune de interese astfel încît nu este posibil să pui în discuţie persoane şi instituţii.

 

Recursul la lege este evident absurd atunci cînd se cere manifestanţilor să fie calmi şi să respecte moralitatea civică. Este evident că, psihologic, ei nu pot păstra decenţa impusă de normele sociale de convieţuire. Se presupune că protestul lor apare în urma epuizării altor forme legale de protest şi de aici nu e greu de sesizat faptul că întreruperea lucrului şi ieşirea în stradă, greva etc. sunt dictate de exasperare. În această condiţie este absolut natural să dispară decenţa civică.

Sunt multe de spus despre relaţiile psihologice complexe care intră în joc în situaţii ca cea analizată aici. Probabil că acest aspect trebuia subliniat mai ales. Cum s-a ajuns la pseudo-dictat într-o instituţie (societate) care se pretinde democratică? Dar cred că şi condiţiile exterioare sociale – criza, măsurile de sacrificiu ale guvernului, neliniştea socială, cinismul unor guvernanţi şi oameni care se ocupă cu politica etc. – au un cuvînt greu de spus în analiză.

Anunțuri
Categorii:Societate
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: