Prima pagină > Practica de zi cu zi > Probleme cu părinţii

Probleme cu părinţii

Problema cu părinţii e că trăiesc mereu la extreme. Ori îşi tratează copii ca pe nişte handicapaţi, ori vor să îi apropie ca prieteni fără a înţelege că sînt copii şi nu au capacitatea de a trăi la nivelul adultului. Aud recent un sfat dat de psihologi (români?): părinţii trebuie să recunoască deschis în faţa copilului mic cînd au greşit. Pur şi simplu ei trebuie să zică: iartă-ma şi să explice de ce! 

A discuta dechis – pînă la un punct – cu copii de cîţiva anişori nu este o eroare. „Uite mergem să îţi facem o injecţie care ciupeşte un pic dar mama e cu tine şi nu păţeşti nimic” etc. Dar a recunoaşte la acest mod că ai greşit este o catastrofă. Copiii au 0 imagine hipertrofiată despre părinţi pe care îi văd ca pe nişte zei. Şi este nevoie să aibă această imagine. Dacă pierd această reprezentare devin anxioşi şi, mai grav, depresivi. Dacă venim să le spunem copiilor: ştii sînt şi eu om, greşesc, şi nu le ştiu p toate etc. – am declanşat o criză interioară care nu poate fi controlată de copil.

Psihologii ne asigură că dimpotrivă, recunoaşterea deschisă a greşelilor părinţilor funcţionează! Dar cînd oare au făcut psihologii munca de explorarea a minţii cu mijloacele specifice psihanalizei? Ce au ei la îndemînă ca să ştie ce se se întîmplă cu adevărat în intimitatea noastră, a copiilor?

Anunțuri
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: