Cum se amestecă economicul şi politicul
Cînd priveşti emsiunile cu subiect politic ai un spasm: Să vezi că au apărut şi la noi politicieni şi nu ştiam! Te simţi oarecum descurajat, adică: Cum dracu n-am aflat? Rapid însă realizezi că nu e cazul să cazi pe spate ci să te aduni şi să reflectezi: la noi nu există politicieni autentici, ci doar bişniţari cu pretenţii. Toţi au o afacere a lor sau au avut una, una murdară, dar la adăpost de lege, atunci cînd nu i-au prins. Cînd i-au prins, au strigat pe toate posturile că e o “lucrare” a opoziţiei, că chestiunea este politică etc. Iată deci cum se amestecă la noi economicul şi politicul…
Like this:
Omul calapod
A apărut o subspecie umană numită “omul calapod”. El este de ambele genuri şi nu are nicio altă utilitate decît de a fi suport pentru o pereche de pantofi la care se face reclamă. Într-adevăr, vedem prin supermarketurile noastre afişe mari cu aceste specimene care ne privesc zîmbind ca o invitaţie să cumpărăm pantofii respectivi.
Like this:
Transferul în psihanaliza contemporană?
Am primit un email de la o persoană care ne ceartă pentru că nu ne interesază psihanaliza contemporana. Să reţinem sintagma: psihanaliza contemporană. Ideea e că pe noi – AROPA – nu ne interesează acest aspect. Altminteri trebuia să fim prezenţi la o conferinţă organizată de altă socitate zisă de psihanaliză despre Transferul în psihanaliza contemporană. Întrebarea era: de ce nu participaţi la aceste întruniri?
Mai întîi că îmi este imposibil sa descifrez sintagma sus-numită. Adică, cum psihanaliză comtemporană? Cuvintele astea ar trebui să ne inducă impresia că s-a schimbat ceva? De ce nu transferul în psihanaliza lui Freud?
Ştiu că se poate răspunde aici cu: Freud nu a spus totul despre… Chiar el a susţinut, repetat, că trebuie să lucrăm mai mult, se mergem mai departe în sensul de adăuga la ce a dezvoltat el. Dar tot Freud să plîngea în ultima sa Prelegere… că nu se prea face nimic, dar ce zic?, chiar nimic, nou. Să înţeleg că după decenii de monotonie, de nimic nou, iată, chiar acum, se face lumină asupra unui aspect esenţial al teoriei şi practicii?
Poate că lucrurile stau aşa, poate că în ultimul ceas psihanaliştii s-au simţit datori să vină cu noutăţi. Dar noutăţi în transfer? Adică, avem ceva “contemporan” – ce nu s-a avut în vedere – atunci, la vremea lui Freud?
Cine ştie ce este transferul, şi mă refer la persoanele care practică psihanaliza, ştie că nu ai ce aduce nou în acest domeniu. Nu apare ceva nou, peste noapte: ce este şi cum este transferul, cum trebuie abordat de analist etc. Transferul este şi azi ceea ce a adefinit Freud – nu se poate altfel decît dacă vrem să facem altă psihanaliză sau să NU facem psihanaliză deloc.
Şi atunci de ce o conferinţă cu titlul de mai sus? Nu am decît cîteva explicaţii:
1. Nu se ştie ce e transferul şi tot ce ţine de acest concept-forţă.
2. E nevoie de mişcare, adică, să mai acem şi noi ceva pe ici pe colo, să mai scimbăm, dar să lăsăm cum a fost (vezi Caragiale).
3. Se pot justifica nişte fonduri, nu mici, înghiţite de asemenea manifestări.
4. Pur şi simplu, Freud e depăşit iar noi putem aduce orice în plus, pentru că este de la noi, care ne numim (oare!) freudieni.
Like this:
Ne amintim de Vangelis?
I take a bottle of wine and I go drink it among the flowers.
We are allways three … counting my shadow and my friend the shimmering moon
Happily the moon knows nothing of drinking, and my shadow is never thirsty
When I sing, the moon listens to me in silence. When I dance, my shadow dances too.
After all festivities the guests must depart. This sadness I do not know.
When I go home, the moon goes with me and my shadow follows me. (China)
Adecvare
Cînd analizez, spune cineva, îmi amintesc de vorbele analistului meu de la un moment dat. Şi am tendinţa de a ocoli acele asemănări pentru a nu proiecta asupra analizatului ceea ce mi s-a adresat mie. Nu este şi aici un contratransfer? Adică mă reţin să fac ce mi s-a făcut, sau să spun ce mi s-a spus?!
Răspund: Nu e neapărat rău să spui ce ţi s-a spus, important este să fie adecvat.
Următorul post
Se reiau turnările la În derivă. Mai era nevoie de un serial în care nu se face altceva decît să se vorbească fără şir? Mai aflu şi că serialul a fost premiat ca cel mai bun, nu ştiu de cine. Totuşi nu mă miră dacă mă gîndesc la stupiditatea serialelor româneşti. Poate că e singurul suportabil!
Jim şi obsesia morţii
De ce se gîndea atît de mult la moarte un tînăr ca Jim [Morrison]? Fireşte că era poet. Dar teoria mea este că a simţit întotdeauna că ceva nu e bine. Nu ca un cancer, despre care oamenii nu discutau pe atunci, dar probabil că el ştia că va fi să moară tînăr. E cert că îţi lăsa această impresia mai mult ca oricare altcineva. O dată mi-a zis: “Nu sînt obsedat de moarte ci doar curios”. (Robby Krieger în The Doors track by track, Classic Rock, March 2012).
Like this:
Comentarii recente