Muzica ne intoxică
Citesc într-un newsletter:
Our experience of the music we love stimulates the pleasure chemical dopamine in our brain…The researchers followed the brain patterns of test subjects with MRI imaging, and identified dopamine streaming into the striatum region of their forebrains ‘at peak emotional arousal during music listening’.
Chestii economice
Zice dl G: Dom’le cînd îi vezi toată ziua făzînd cozi la spermarketuri nu poţi să nu te întrebi dacă criza este reală sau imaginară. Personal aş înclina să zic că este un joc politic. Oamenii nu mor de foame ba chiar cheltuiesc mai mult parcă decît în alţi ani.
Zic şi eu (ionul): O statisitică recentă arată că bugetul e amărît rău iar statul produce mai puţin decît consumă, chestie ce se va traduce prin incapacitatea de a menţina ţinta de 3% deficit bugetar la care s-a prins şi preşedintele.
Zice dl G: Păi n-o ţin ei, ţinta, ci ăia care vin după! Aici e frumuseţea jocului politic: să-i facă pe căştigători perdanţi, să minezi totul în urmă. Aaşa că din perdant (tu), devii curînd eminent.
Like this:
Mostră de imbecilitate
Nu contează cît de imbecil eşti dacă ai meserie de actor. Iată cazul uneia zisă Pfeiffer. I se ia un interviu întrerupt de onomatopee şi interjecţii din care aflăm că pesoana în cazuă e muncitoare pentru că provine dintr-o familie de muncitori, munca o echilibrează şi e sigură ca va fi înlocuită de cineva… Are aşa o mină de parcă ţi-ar împărtăşi reflecţii adînci despre viaţă! Mai aflăm că iniţial juca în filmuleţe TV (adică de 2 bani) dar că a a sărit din prima în barca cu Pacino, în Scarface. Oare de ce? Era chiar un monstru de talent sau mai avea şi alte “virtuţi” fără legătură cu actoria apreciate şi pe la noi?
Like this:
Cultul masinii la romani – completare
Cultul maşinii la români este titlul noului editorial – pe aprilie – publicat pe site-ul AROPA de psihanaliză. Ştiu sigur că o să irite pasajul cu scurta analiza a mentalităţii rurale, ca să-zic aşa. Şi totuşi acel pasaj nu este chiar atît de coroziv pe cît ar trebui. Trebuie să înţelegem că politica comuniştilor de industrializare forţată a oraşului, de formarea clasei proletare ca să ţină isonul teoriilor marxiste despre emanciparea muncitorilor etc. a însemnat migrarea în masă de la sat la oraş, sau orăşenizarea forţată a mediilor rurale, cele mai multe extrem de consrvatoare sau retardate. Deci persoanele devenite peste noapte orăşeni nu au avut posibilitatea să devină orăşeni în mod consistent. A fost de fapt o orăşenizare de formă, sau de faţadă. Mentalitatea rurală a supravieţuit şi chiar s-a altoit pe noua experienţă a spaţiului urban, cu tot ce înseamnă el. Asistăm azi, în marile noastre oraşe, şi mai ale în Bucureşti la consecinţele pe termen lung ale acestui proces încă neclar şi sigur ignorat de sociologi (dacă mai există la noi aşa ceva) din motive de fraudă pioasă, probabil.
Sînt multe voci care în numele unui bun simţ de paradă vor zice: “Las’ că ţăranul nostru e mai simţit decît orăşeanul”. Se ignoră astfel voit faptul că orăşeanul invocat nu este orăşean în substanţa lui ci un personaj multicolor care aduce cu sine şi perpetuează acea altoire de care vorbeam ca stil de viaţă şi cultură. Deci nu avem în fond o contradicţie între două moduri de a fi – orăşean – ţăran – ci între grade de orăşenizare. Sper că se va înţelege acest lucru ca să nu discutăm în contradictoriu, în mod inutil.
Like this:
Yahoo şi politica bizară antispam
Am avut şi mai avem mult de furcă cu Yahoo cînd e vorba de spam. AROPA a semnat cu ei o mulţime de documente sau şi-a luat angajamente ferm etc. deşi noi nu expediem niciodată spam. Vezi bine, Yahoo trebuie să fie privită ca o firmă care luptă neabătut împotriva spamului. Poate că da, numai că lupta se dă numai de o parte. Adică, dacă tu eşti victima spamului de la Yahoo şi nu ai un cont la Yahoo – ei bine, asta e. Te descurci cum poţi pentru că nu există nicio modalitate de a raporta spam de la Yahoo!!! Adică spamul de la Yahoo se permite, se închid ochii…
Această practică ciudată (cel puţin) se explică şi prin tentativa de a elimina de pe piaţă posesorii de conturi pe servere personale, care au servere de email personale etc. Toţi ar trebui – în optica Yahoo – să ne arondăm la… Yahoo sau Google (cît mai sînt ei “in love”) dacă vrem să scăpăm de belea! Dacă avem serverele noastre – salut!
Google face o politică identică atunci cînd indexează site-urile. Dar despre asta voi scrie poate altă dată.
Deci, spam către Yahoo, nu e voie – dar, spam de la Yahoo, da!
O eroare nostimă
O eroare de scris nostimă produce autorul unei cărticele despre cum trebuie să se poarte creştinii, un soi de manual de bună purtare din acelea pe care le găseşti pe unde nu te aştepţi sau care ţie se oferă gratuit pe stradă. În paragraful în care se spune că nu este admis ca fiul să ridice mîna asupra parinţior săi, se continuă cu concluzia: mîna aceluia NU va putrezi! Este exact inversul pentru că putrezirea este simbolul declinului şi al degradării morale (ni se repetă că trupurile sfinţilor nu putrezesc). De ce această eroare? Te las pe tine să tragi concluziile.
Pacienţii lui Freud
Citesc semi-lectura unei persoane care semnează T Dora şi aduce, din amintire, în discuţie o carte semnată de un anume Mikkel Borch-Jacobsen – cartea se numeşte: Pacienţii lui Freud. Destine. T Dora ne declară iniţial că:
N-am citit-o integral, am rasfoit-o timp de vreo ora. Am luat-o in mana cu emotii, cine stie ce iluzii o sa-mi mai distruga si dulci certitudini o sa-mi dea peste cap, doar ca, dupa cum a ajuns sa fie un obicei in ultimul timp, cartile anti-psihanaliza ma dezamagesc – iar acum s-a intamplat la fel. Le iau in mana asteptandu-ma la noul Graal si le inchid cu pofta sa regresez tot la Freud.
Aflăm din această cvasi-lectură despre destinele morbide ale pacienţilor lui Freud. Inclusiv lesbianismul Annei şi neputinţa copilului iubitei ei de a face ceva cu viaţa lui după o educaţie exemplară (probabil psihanalitică).
Nu ascund că am citit şi eu cărţi cu acest subiect: ce s-a întîmplat cu pacienţii lui Fred. Trebuie să recunosc că asemenea publicaţii te pot pune pe gînduri: păi, dacă şi Freud… Adică Freud era atent numai la ideile lui pe care le imprima iscusit în mintea sărmanilor nevrotici, şi asta de ce?
Nu poţi să nu simţi aici un iz de sulf, ceva iad, ceva ce duce la destin rupt din cauza psihanalizei şi asta urmărit cu cinism de un Freud barbar …
M-a salvat de la posibila apostazie lectura completă a operei lui Freud dar mai ales propria analiză. Am lichidat o isterie rebelă şi alte obscurităţi care nu dădeau semne de limpezire. Nu ascund că am găsit obscurităţi şi mai mari. Libidoul liber din simptom! Ai disponibilitate – spre ce se îndreaptă ea? Sau altfel spus: dacă eşti liber de morbid cum înveţi să trăieşti sănătos? M-am izbit de conceptul “sănătos” – adică ce înseamnă să fii sănătos? Dar oare poţi fi sănătos înr-o societate bolnavă ca cea în care trăim? Etc.
Domnilor! citiţi Freud. Întîi. Apoi citiţi ce vreţi. În Freud găsiţi explicaţiile, problemele, insolubile, ce se poate – ce nu se poate… Am mai spus-o şi o repet: psihanalistul nu este un guru, aşa cum crede dl Zamfirescu! El este doar un asistent. Şi, mai ales, nu are pretenţia să ne vindece de viaţă. Axaţi-vă pe simptom. Nu mergeţi mai departe pentru că acolo e treaba filozofiei.
Like this:
Comentarii recente