Corectă observaţia unei persoane dintr-un ONG (nu-i reţin numele): jandarmii se poartă cu brutalitate cînd au de-a face cu oamenii slabi, supuşi, şi cu timiditate cînd înfruntă oameni violenţi! Voi reveni şi eu asupra acestei realităţi cu explicaţiile psihologice.
RFI anunţă că Wikipedia versiunea engleză a decis să se închidă ca protest la legile antipiraterie online care se discută în senatul american. În fine, această mare afacere financiară botezată fals enciclopedie a ajuns la sfîrşit. Gata cu articolele scrise după ureche, gata cu supremaţia Wiki în Google contrar asigurării şanselor egale. Să fie începutul trezirii? Comunismul mascat american se reinventează sau se demască?
Dan Puric în Adevărul şi din nou la TV (nu mai ştiu ce post). Este practic peste tot. Desgiur ca nu e singurul dar nu pot să nu remarc că este agreat cumva ca şi Becali pentru extremismul spuselor sale. E ceva pitoresc deşi nu unic. Cîndva acelaşi exerciţu retoric îl făcea tot cu citatele de rigoare şi trimiteri la neamul ortodox şi Vadim Tudor. Înţeleg că pentru publicul larg care preferă să stea comod în fotoliu aceste personaje sînt de consum cam la fel ca şi plasmele sau noile produse alimentare. Mereu se doreşte ceva nou şi se oferă ceva nu chiar nou!
Aflăm din mass-media că 20% din români suferă de depresie! Şi totuşi nimeni nu se adresează specialistului, psihanalistului în speţă. Fraţilor, nu staţi cu depresia că vă distruge viaţa. Depresia este tratabilă prin psihanaliză.
De reţinut avertismentul principelui Radu de România într-un interviu difuzat de RFI: Să nu subapreciem capacitatea noastră de a face totul praf! Se referea la lamentabila stare a instituţiilor din România şi la instituţional în general, în contextul în care România face parte din UE şi NATO. Adică avem actualizarea legilor la 24 de ore în sincrom cu UE, dar viaţa noastră nu s-a schimbat pe linia autoritarismului instituţional, al corupţiei, cinsimului, incompetenţei etc. Trebuia imprimat tot interviul pentru rara calitate de a fi lucid în momentele de criză de care dă dovadă Principele. Şi fără să supere pe nimeni, fără bîrfa publică de care ne-am săturat cu toţii.
Întrebat de ce l-a atacat preşedintele pe rege, el răspunde simplu: Nu ştiu; nu vreau să ştiu. Şi noi rămînem cu impresia că atacul nu poate fi calificat pentru că este un act gratuit, ca majoritatea din politica noastră recentă.
Este interesant cum în perioada de criză financiară, ca cea pe care o trecem acum, se mai vorbeşte despre reduceri şi supraoferte. Ca şi cum firmele, afectate masiv de diminuarea bugetelor noastre, îşi pot permite să mai piardă ceva scăzînd preţurile. În realitate, preţurile cresc la noi, de sărbători, aşa cum am observat în nenumărate rînduri. Vînzătorul are dificila sarcină să ne facă să credem că nu-i aşa. Şi cum noi nu vrem criză, aşa cum nu puteam admite că tata şi mama nu au bani, ne prindem în jocul perfid al reclamelor şi de punem pe samba. Remarcam cu puţini ani în urmă că în timp ce occidentalii fac rezerve la bani, fapt care reiese din scăderea vănzărilor, la noi procesul era invers: se cumpăra şi mai mult! Românul trăieşte sub imperiul principiului plăcerii şi al negării realităţii exterioare. Are experienţă în penurie, pe de o parte, dar are şi o uşurătate în a aborda asperităţile vieţii pe care crede (conştient sau nu) că la îndreaptă Eternul. De fapt este o lipsă patologică (genetică?) la nivelul instinctului de conservare. Mult cocoloşit de “grija” parentală a partidului comunist, el a uitat să mai lupte pentru raţia zilnică.
Comentarii recente