Psihanaliza

Emil: Normal ar fi ca fiecare sa lupte pentru dreptul tuturor de a fura. Atunci am avea armonie sociala si progres la infinit.

Este demisia lui Boc o soluţie? La ce?, ai putea întreba pe bună dreptate. Recunosc că e dificil de răspuns – niciodată nu am avut senzaţia că Boc decide ceva din mintea lui, că ceva porneşte de la el şi, deci, schimbîndu-l am pune capăt unui fenomen morbid. Pe de altă parte, problemele noastre nu sînt solvabile prin demisii de prim-ministru sau guvern. O să avem supriza să vedem că alt premier, fie el tehnocrat sau nu, va fi la fel de ineficient.

Totuşi, psihologic vorbind, faptul de a nu-l mai vedea pe Boc la faţă, de a nu-l mai auzi, de a-l ignora pare să ne oferă o oarecare relaxare. Curînd vom vedea altă figură şi, la fel, vom simţi aceeaşi tensiune acumulîndu-se pînă la insuportabil. Se pare că azi românii găsesc soluţii la probleme complicate numai prin schimbarea echipei guvernamentale.

Există numeroşi cretini care îşi fac conturi pe facebook sau linkedin şi te bombardează cu mesaje cum că să vii şi să te însoţeşti cu ei deşi nu e clar de ce. Cum zic, mesajele lor curg gîrlă şi curînd inboxul tău e plin de asemenea invitaţii stupide care nu folosesc la nimic. Pentru firmele care permit această invazie de prost gust şi inutil asta înseamnă totuşi profit. Şi unul mare. Cînd cineva se ridică şi spune gata! cu spamul etc. sînt instigaţi consumatorii (utilizatorii etc.) să ia atitudine căci chipurile este atins internetul şi libertarea exprimării. Incredibil dar sînt şi mai mulţi cretini care cred în abureala asta şi scriu proteste aberante contra legiuitorilor care se pun de-a curmezişul “progresului”. Oricît aş fi de îngăduitor cu masele, oricît aş repeta: Doamne  iartă-i că nu ştiu, rămîne că sînt în continuare ţinta mesajelor fără sens şi fără altă finalitate decît de a mă şicana continuu.

Oriunde merg şi cu oricine vorbesc aud numai plîngeri despre fiscalitatea foarte apăsătoare. Încerc să explic oamenilor

Slava noastră şi mîndria

care nu au cunoştinţe sau fler în domeniu că este nevoie de bani la buget pentru plata datoriilor sociale, pensii, sănătate, salarii. Ori cum nu există economie reală în România rezultă că trebuie strîns frîul şi stors banul privatizaţilor. De undeva trebuie să vină bani. Desigur că vinovaţi sînt guvernanţii, guvernul şi “specialiştii” lor pentru că nu au competenţă şi nu ştiu să producă decît incidente şi abureală socio-politică. Cînd gluma se îngroaşă se apelează la ajutor financiar extern. Apoi urmează o perioadă de acalmie în care înfloreşte “industria” bordurilor, singura care merge strună în România. La o privire chiar şi superficială nu poţi să nu realizezi în ce mare măsură specialiştii noştri de la vîrf nu au habar de nimic. Ai spune că tot românul este afon. E într-adevăr greu să te sustragi acestui sentiment apăsător: nimeni nu ştie nimic, totul se face după ureche, în grabă şi cu gîndul obsedant la avantajul propriu.

În mod normal, dacă am avea de-a face cu oameni normali, ar trebui să avem o mare de demisii pornind de la ideea sănătoasă că ceea ce tu nu ştii poate  ştie altul. Nimic ruşinos să-ţi asumi neştiinţa. Dar unde începe oare asumarea? Cînd poţi admite practic că nu ai habar de ceva? E greu să-ţi mărturiseşti şi ţie însuţi că eşti depăşit de evenimente atunci cînd te lauzi cu vreo 2-3 licenţe, cu studii afară şi experienţă cu carul. Chiar aşa, cum ai putea admite, în ciuda acestui palmares bogat, că eşti nul?

Dacă adăugăm la marcisismul propriu întărit şi susţinut de “licenţe” şi setea de putere şi de profit personal, avem un tablou clinic complet al maladiei generale de care suferă oricine guvernează în România. Această maladie care se răspîndeşte ca o molimă este atît de familiară încît nu o mai considerăm maladie ci desurcăreală, dat din coate, şmecherie etc. Adică chestii care la români echivalează calităţile nobile ale fiinţei umane. Avem o etică pe invers:  tot ceea ce ar trebui să stîrnească greaţa ne umple de admiraţie şi de dorinţă!

Nu vreau să fiu moralist şi-mi pare rău că am alunecat puţin pe panta asta a vorbăriei cu năduf, ca şi cum dacă l-ai arăta cu degetul pe incompetent el s-ar lecui brusc şi ar deveni peste noapte ştiutor şi bine voitor. Este fatal să crezi că cineva se lămureşte cu sine şi deschide ochii la mizeria personală dacă e tras de urechi. Nici vorbă! Dimpotrivă. Am observat că individul cînd este criticat aşa, la modul general: ba că nu ştie, ba că nu vrea etc., se apără cu recursul la dovezi (poţi dovedi ceva împotriva lui?) şi la lege (el nu a făcut decît să respecte legea etc.). Aşa că în cele din urmă te întrebi dacă statul de drept sau legea în România poate funcţiona ca în  orice altă ţară?! Nu este oare legea neputincioasă dacă nu e servită de bună voinţă?

Nu am, desigur, dovezi dar am plîngeri şi impozite mai multe şi mai grele. Am preţuri care cresc continuu (de care, bizar, guvernanţii nu ştiu decît că nu ar trebui să crească!), am şcoli mizere şi invăţămînt la pămînt, am spitale fără medici şi medicamente, am salarii care scad şi pensii care te condamnă la moarte prin inaniţie, am zero economie şi zero producţie/profit. Am o ţară mizeră chiar şi la propriu şi o imagine de ţară/popor de care nu am vrea să pomenim dacă am avea cei 7 ani…

Am primit recent un mesaj prin email pe care cred ca l-ati primit mulţi. Citez un pasaj ca să vă arăt unde apare iluzia.

Senatul american votează nişte legi împotriva pirateriei pe Internet. Google şi Wikipedia, printre alţi mari granguri, au sărit de fund în sus cum că este ameninţată libera circulaţie a ideilor sau că economia americană va fi afectată la modul cel mai serios. În acest sens au fost solicitate adeziunile internauţilor care trebuiau să expedieze online protestul lor către Congres. Nu s-a specificat îmsă nimic despre legile cu pricina care apar, în fine, pentrua proteja unul din drepturile funadamentale ale omului: dreptul la proprietate.

Nu, totul este prezentat ca un dezastru! De ce? Pentru că va aduce mari pierderi financiare adevăraţilor piraţi ca Google şi Wiki. Firmele vor deveni responsabile de conţinutul pe care îl publică. Pînă acum, dacă aveam, ca proprietari de bunuri intelectuale, dreptul să protestăm şi să cerem retragerea conţinutului publicat ilegal, o făceam cu mare dificultate pentru că trebuia să identificăm adresele acestor conţinuturi şi să completăm formulare încîlcite pe care le expediam prin email şi aşteptam un răspuns zile sau chiar săptămîni, iar rezultatul era nul pentru că acel conţinut ilegal era pus din nou pe alte adrese, şi tot aşa la infinit. După votarea noilor legi revine proprietarilor de site (gazdelor) datoria să urmărească conţinutul ilicit şi tot ei răspund în instanţă pentru publicarea lui. Iată deci pricina adevărată a exploziei lui Google: va trebui să dea socoteală în faţa legii pentru futul intelectual la care se face părtaş ca gazdă de conţinut ilicit! Chestia asta îi dă peste cap pentru că înseamnă în fapt diminuarea considerabilă a porfiturilor uriaşe care le revin prin furt intelectual. Nu ştim, poate că Google şi Wiki sau alţii ca ei vor dispărea – nu vedem însă care este pierderea noastră. Există Bing ca motor de căutare care oferă şi servicii compatibile şi există enciclopedii profesionale online care pot fi consultate gratis!

Banditismul american în economie, sumele fabuloase strînse de Google şi alţii – profituri care au făcut din lucrătorii Google milionari peste noapte (am  văzut un documentar cu vilele standard de circa 2,5 milioane de dolari bucata! pe care le cumpără lucrătorii anonimi de la Google) – va fi stîrpit cel puţin parţial. Şi ce este mai important e faptul că visul Google, iluzia motorului de căutare onest etc. va fi spulberat. Adio!