Psihanaliza

Niciodată nu am dat 2 bani pe anunţurile anonime de pe net care îţi spun că ai cîştigat sute de mii la nu ştiu ce loterie online din Texas sau London. Pentru mine a fost dintotdeauna limpede că nimeni nu-ţi dă un cent, aşa, pe gratis. Banii se căştigă greu la “ei” şi valoareaza de aceea mult (poate mai mare e valoarea lor intimă, afectivă, decît reală). Şi totuşi de ce sînt aceste anunţuri? Evident că există naivi care cred că poţi cîştiga, aşa, din neant, o sumă foarte mare.

Un amic de-al meu s-a familiarizat cu netul foarte tărziu, şi m-a frapat că primind un mesaj de cîştig l-a luat în serios. L-am sfătuit să nu, dar el nu a părut convins, ba chiar aveam senzaţia că mă bănuieşte de rele intenţii – poate vreau să-i fur cîştigul? Dacă spun că insul e trecut de 40 poate nu mă crezi. Cum să-ţi explici atîta naivitate la un ins adult, matur?

Poate pentru că netul pare pentru mulţi o zonă a miracolului. Atunci infantilismul nostru recidivist, hrănit de nevoi imperioase, se trezeşte şi ia supremaţia în minte. Credem, pentru că visăm cu ochii deschişi, şi deoarece am rămas funciar copii. Dar mai e ceva. Legat de vîrsta primilor ani, de vremea cînd erai bebe, regăseşti narcisismul imens, atotcuprinzător. Adică te iubeşti ca pe nimeni pe lume, ca şi cum ai fi Dumnezeu şi asta te face să crezi automat că poţi avea dreptul la cîştiguri fantastice în zona net, o zonă, cum am sugerat, favorabilă visării. Dacă sînt atît de mare, gîndeşte amicul meu, e firesc să mi se întîmple mie: să cîştig aşa, aiurea, sute de mii!

Cu infantilismul încă viu şi doza lui de narcisism zis primar omul nostru rezistă la argumentele bunului simţ şi-şi rîde de raţiune (mărturia realităţii). Cred că avem toţi de învăţat de aici că dorinţa nu este identică cu realitatea, că aceasta din urmă trebuie testată etc.

Acum înţelegi şi de ce psihanaliza nu face casă bună cu românul: ea ne cere o maturitate care nu există încă. O claritate şi mult bun simţ care nu s-au format. Adică mai puţin principiul plăcerii şi mai mult al realităţii, mai puţin inconştient şi compulsie la repetiţie şi mai multă raţiune. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Cu atît mai puţin analistul…

Un membru PDL al defunctului guvern Boc ne explică la TV cum a făcut el să crească chltuielile bugetare. Sărmanul om a vrut să zică exact invers: să scadă, dar l-a luat gura pe dinainte şi a spus adevărul. Un nou act ratat comis de înalte feţe guvernamentale care ne spune ceea ce nu s-ar dori ele să ştim. Norocul nostru că aceşti “experţi” cu ifose nu au citit Psihopatologia vieţii cotidiene a lui Freud. Altminteri s-ar controla şi am rămîne fără informaţii preţioase, adică numai cu declaraţiile oficiale.

Ca fapt divers, ieri la depunerea jurămîntului noului guvern Băsescu spune: “Guvern în opoziţie cu mine“. Doar dacă nu ne imaginăm că mine este de fapt statul (lucru de neimaginat într-un stat modern de genul la care aspiră preşedintele) atunci vom asista la o nouă serie de urecheli administrate autoritar de Preşedinte în calitate de persoană publică partenerilor de guvrnare, fie ei din opoziţie (au mai fost în această situaţie, cu Tăriceanu).  La ce se aşteaptă oare lumea? S-a schimbat ceva? Nu s-a schimbat nimic! Adică nimic nou sub soare: Eu şi restul! Preşedintele “luminat” şi analfabeţii din executiv. Din bătălia asta stupidă, care pe care, botezată de unii democraţie, nu iese absolut nimic productiv.

Am aflat şi sursa plăţilor compensatorii la salarii şi pensii: mărirea deficitului bugetar cu acordul Fondului. Diferenţa de deficit de pînă la 3% păstrată cu grijă de PDL a căzut la fix in sacul USL-ului care face ce ar fi facut si PDL: plăteşte electroratul! Ne întrebăm însă pe cînd relansarea economică? – unde sînt măsurile de relansare? Nu era mai bine să se reducă acum contribuţiile şi TVA-ul? Se recunoaşte deschis – deşi unilateral – că baza economică sînt privatizaţii dar nu se face nimic pentru ei. E limpede de ce:

1. Privatizaţii nu pot fi cumpăraţi electoral;

2. E un demers complicat şi încîlcit pentru “experţii” noştri făcuţi pe puncte.

Nu cred că mai e nevoie de comentarii.

Un lapsus lingue produce un “tovarăş” aliat al PDL. El vrea să ne convingă că preşedintele este neutru în privinţa chestiunii cu aurul la Roşia Montana şi ne spune că în cuvîntarea acestuia s-a lăsat decizia – dacă da sau nu – noului ales în funcţie la Mediu. Dar în loc să spună: da sau nu, “tovarăşul” zice, eronat: da sau na! Mai avem oare comentarii?

Mă gîndesc cam la ce ar scrie presa de afară despre un lapsus de acest gen, ceva de ne imaginat pentru un politician occidental. Probabil că insul era deja, a doua zi, cu demisia în mînă! Dar, nu, nu la noi!

Dar chestia continuă. Un alt lapsus, în aceeaşi zi, produs de un alt “intelectual” de la PDL. Pe scurt, USL ar trebui să-şi imobilizeze paralamentarii – cam cum au făcut cei din coaliţia puterii care au interzis votul la moţiune ca să fie siguri că “membrii” nu calcă pe alături.

Am avut şi mai avem mult de furcă cu Yahoo cînd e vorba de spam. AROPA a semnat cu ei o mulţime de documente sau şi-a luat angajamente ferm etc. deşi noi nu expediem niciodată spam. Vezi bine, Yahoo trebuie să fie privită ca o firmă care luptă neabătut împotriva spamului. Poate că da, numai că lupta se dă numai de o parte. Adică, dacă tu eşti victima spamului de la Yahoo şi nu ai un cont la Yahoo – ei bine, asta e. Te descurci cum poţi pentru că nu există nicio modalitate de a raporta spam de la Yahoo!!! Adică spamul de la Yahoo se permite, se închid ochii…

Această practică ciudată (cel puţin) se explică şi prin tentativa de a elimina de pe piaţă posesorii de conturi pe servere personale, care au servere de email personale etc. Toţi ar trebui – în optica Yahoo – să ne arondăm la… Yahoo sau Google (cît mai sînt ei “in love”) dacă vrem să scăpăm de belea! Dacă avem serverele noastre – salut!

Google face o politică identică atunci cînd indexează site-urile. Dar despre asta voi scrie poate altă dată.

Deci, spam către Yahoo, nu e voie – dar, spam de la Yahoo, da!