Poposesc aiurea pe un site de yoga al unei asociaţii care îşi spune MISA. Dau click pe un link care trimite la cursuri de yoga în Bucureşti curios să văd cum şi ce. O scurtă precizare punctuală mă lămureşte. O citez aici:
Prin YOGA puteţi realiza :
- o sănătate excelentă,
- eliminarea pe cale naturală a stresului şi a oboselii,
- amplificarea inteligenţei şi umorului,
- o stare de dinamism şi eficienţă,
- o integrare armonioasa în familie şi în societate,
- cunoaştere aprofundată de sine,
- desăvârşire pe multiplele planuri ale fiinţei,
- trezirea capacităţilor benefice paranormale latente.
Este ceea ce numesc materialism spiritual desigur preluînd formula originală a lui Chogyam Trungpa. Adică utilizarea practicilor spirituale pentru a-i conferi eului o poziţie privilegiată. Întărirea narcisismului. Dar este oare yoga pretabilă la aşa ceva?
Sigur că yoga include multe tendinţe şi concepţii adeseori contradictorii. Dacă mergem însă la definiţia ei clasică aflăm că e vorba de o suspendate a fluxurilor sau modificărilor mintale aducătoare de suferinţă. Ca şi creştinismul, yoga este orientată spre salvare, mîntuire, într-un cuvînt încetarea suferinţei. Dar cum poţi avea o asemenea realizare cînd cursul pe care intenţionezi să-l urmezi, şi se numeşte curs de yoga, îţi propune cu totul altceva: desăvîrşire pe planurile fiinţei, capacităţi paranormale, integrare în familie, dinamism şi eficienţă. Adică lucruri profane, de care lumea azi pare atrasă pînă la demenţă, cu accentul pus pe putere personală şi magie! Ce are yoga comun cu toate astea?
Materialsimul spiritual este azi la el acasă nu numai în USA, unde l-a găsit Chogyam Trungpa ci şi în România. Într-o Românie vidă de valori autentice, cu cetăţeni dezorientaţi şi răpiţi în vîrtejul consumismului are se impune pe zi ce trece ca singura ideologie validă.
Te-ai gîndit vreodată să numeri cîte site-uri de profil religios creştin-ortodox sînt actualmente pe internet? E greu să le numeri pe toate pentru că sînt sute! Ai putea replica: Normal, noi sîntem ortodocşi, majoritatea, vrem să fim reprezentaţi etc. Şi totuşi nu ţi se pare ciudat că o religie care respinge cu dezgust toate ispitele tehnice moderne (şi nu numai), ca venind de la Satan, să construiască site-uri web cu nemiluita? Cred că nu există practic biserică fără site sau chiar preot, calugar, pe dinafară. Biserica se înnoieşte? Vine la întîlnire cu Veacul? Sau concurează cu el?
Din nou S.: Ştii că mama înainte de a muri a trecut la catolici?! Mergea la ei că era dezgustată de biserica ortodoxă. Cred că biserica are o mare contribuţie la mizeria de acum. …Mă gîndesc la şeful meu care mergea la biserică cu regularitate dar era un mizerabil…
Care e contrbuţia bisericii în afară de colaborarea cu secu şi scandalurile sexuale? Prezenţa în politică? Sfinţirea automobilelor noi în mînăstiri? Incultura crasă? Negarea oricărei idei care nu e de la dumnezeu? Şi multe altele…
Revenind la Evanghelia după Iuda – recent am discutat cu o persoană cultivată despre cui serveşte ideologic promovarea acestui document. Mi s-a spus că tot evreii sînt cei care lovesc în religia lor clasică, în Dumnezeu (Yahve). Ar exista o scindare în sînul culturii iudaice şi tendinţe revizioniste. Interesant dar cred că trebuie mai multă documentaţie. Pe care nici nu o am şi nici nu am timp să o caut.
Citind Evanghelia după Iuda nu se poate să nu te întrebi de ce are aşa mare trecere azi? De ce atîtea discuţii şi senzaţie în jurul ei? Că Iuda nu este vînzătorul denigrat din canonice? Cui îi pasă în fond de Iuda? În fond te-ai aştepta ca Evanghelia după Toma, mult mai bine conservată şi mai interesantă să fi ţinut fruntea. Nu a fost aşa. Cea a lui Iuda e pe toate buzele!
O explicaţie ar fi în apa la moară dată antisemiţilor. În Iuda găsim idei legate de degradarea dumnezeului evreilor, de faptul că nu este adevăratul dumnezeu, ci o căzătură! Deci neamul lui nu ar fi cel ales şi aşa mai departe. O lovitură dată sionismului? Ideilor mesianismului iudaic, salvatorul lumii etc? Foarte posibil. Interesant e că această lovitură porneşte din anumite medii ştiinţifice.
O alta explicaţie ar fi la opus. Pe fondul obsesiei de a crea religia unică – ecumenismul universal – trebuie să dispară creştinismul cu liturghia şi cristosul său.
Poate că de fapt ambele tendinţe coexistă, se împletesc, ca şi cele două principii freudiene: moartea şi viaţa.
Comentarii recente