Am deschis acest topic pentru cititorii care vor sa comenteze ultimul articol publicat pe site la adresa:
http://www.freudfile.org/psihanaliza/articol24.html
Un lapsus lingue produce un “tovarăş” aliat al PDL. El vrea să ne convingă că preşedintele este neutru în privinţa chestiunii cu aurul la Roşia Montana şi ne spune că în cuvîntarea acestuia s-a lăsat decizia – dacă da sau nu – noului ales în funcţie la Mediu. Dar în loc să spună: da sau nu, “tovarăşul” zice, eronat: da sau na! Mai avem oare comentarii?
Mă gîndesc cam la ce ar scrie presa de afară despre un lapsus de acest gen, ceva de ne imaginat pentru un politician occidental. Probabil că insul era deja, a doua zi, cu demisia în mînă! Dar, nu, nu la noi!
Dar chestia continuă. Un alt lapsus, în aceeaşi zi, produs de un alt “intelectual” de la PDL. Pe scurt, USL ar trebui să-şi imobilizeze paralamentarii – cam cum au făcut cei din coaliţia puterii care au interzis votul la moţiune ca să fie siguri că “membrii” nu calcă pe alături.
Citesc într-un newsletter:
Our experience of the music we love stimulates the pleasure chemical dopamine in our brain…The researchers followed the brain patterns of test subjects with MRI imaging, and identified dopamine streaming into the striatum region of their forebrains ‘at peak emotional arousal during music listening’.
Zice dl G: Dom’le cînd îi vezi toată ziua făzînd cozi la spermarketuri nu poţi să nu te întrebi dacă criza este reală sau imaginară. Personal aş înclina să zic că este un joc politic. Oamenii nu mor de foame ba chiar cheltuiesc mai mult parcă decît în alţi ani.
Zic şi eu (ionul): O statisitică recentă arată că bugetul e amărît rău iar statul produce mai puţin decît consumă, chestie ce se va traduce prin incapacitatea de a menţina ţinta de 3% deficit bugetar la care s-a prins şi preşedintele.
Zice dl G: Păi n-o ţin ei, ţinta, ci ăia care vin după! Aici e frumuseţea jocului politic: să-i facă pe căştigători perdanţi, să minezi totul în urmă. Aaşa că din perdant (tu), devii curînd eminent.
Nu contează cît de imbecil eşti dacă ai meserie de actor. Iată cazul uneia zisă Pfeiffer. I se ia un interviu întrerupt de onomatopee şi interjecţii din care aflăm că pesoana în cazuă e muncitoare pentru că provine dintr-o familie de muncitori, munca o echilibrează şi e sigură ca va fi înlocuită de cineva… Are aşa o mină de parcă ţi-ar împărtăşi reflecţii adînci despre viaţă! Mai aflăm că iniţial juca în filmuleţe TV (adică de 2 bani) dar că a a sărit din prima în barca cu Pacino, în Scarface. Oare de ce? Era chiar un monstru de talent sau mai avea şi alte “virtuţi” fără legătură cu actoria apreciate şi pe la noi?
Cultul maşinii la români este titlul noului editorial – pe aprilie – publicat pe site-ul AROPA de psihanaliză. Ştiu sigur că o să irite pasajul cu scurta analiza a mentalităţii rurale, ca să-zic aşa. Şi totuşi acel pasaj nu este chiar atît de coroziv pe cît ar trebui. Trebuie să înţelegem că politica comuniştilor de industrializare forţată a oraşului, de formarea clasei proletare ca să ţină isonul teoriilor marxiste despre emanciparea muncitorilor etc. a însemnat migrarea în masă de la sat la oraş, sau orăşenizarea forţată a mediilor rurale, cele mai multe extrem de consrvatoare sau retardate. Deci persoanele devenite peste noapte orăşeni nu au avut posibilitatea să devină orăşeni în mod consistent. A fost de fapt o orăşenizare de formă, sau de faţadă. Mentalitatea rurală a supravieţuit şi chiar s-a altoit pe noua experienţă a spaţiului urban, cu tot ce înseamnă el. Asistăm azi, în marile noastre oraşe, şi mai ale în Bucureşti la consecinţele pe termen lung ale acestui proces încă neclar şi sigur ignorat de sociologi (dacă mai există la noi aşa ceva) din motive de fraudă pioasă, probabil.
Sînt multe voci care în numele unui bun simţ de paradă vor zice: “Las’ că ţăranul nostru e mai simţit decît orăşeanul”. Se ignoră astfel voit faptul că orăşeanul invocat nu este orăşean în substanţa lui ci un personaj multicolor care aduce cu sine şi perpetuează acea altoire de care vorbeam ca stil de viaţă şi cultură. Deci nu avem în fond o contradicţie între două moduri de a fi – orăşean – ţăran – ci între grade de orăşenizare. Sper că se va înţelege acest lucru ca să nu discutăm în contradictoriu, în mod inutil.
Comentarii recente