Acasă > Uncategorized > Jim şi obsesia morţii

Jim şi obsesia morţii

De ce se gîndea atît de mult la moarte un tînăr ca Jim [Morrison]? Fireşte că era poet. Dar teoria mea este că a simţit întotdeauna că ceva nu e bine. Nu ca un cancer, despre care oamenii nu discutau pe atunci, dar probabil că el ştia că va fi să moară tînăr.  E cert că îţi lăsa această impresia mai mult ca oricare altcineva. O dată mi-a zis: “Nu sînt obsedat de moarte ci doar curios”. (Robby Krieger în The Doors track by track, Classic Rock, March 2012).

Categories: Uncategorized
  1. 21 februarie 2012 la 20:13 | #1

    Spunea Freud ca scopul vietii e moartea… Cumva e normal ca omul sa fie curios ce se intampla dupa sau sa aiba tot felul de sentimente in fata necunoscutului. Exista inclusiv povesti din popor despre ce se intampla dupa. Interesant cum in folclorul romanesc iadul apare ca un loc distractiv in comparatie cu raiul care apare plictisitor (spre exemplu in povestea Ivan Turbinca). De asemenea, Jim Morrison pare sa fi trait, cum s-ar zice, la maxim, cu droguri, alcool. Poate datorita tendintelor auto-distructive sau poate din cauza ca se vedea nemuritor in inconstientul sau cum spunea Freud sau cine stie…

    • ionul
      21 februarie 2012 la 20:20 | #2

      Sau cum zicea Krieger: Jim era poet.

  1. No trackbacks yet.

Propune un comentariu

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.