Reproduc aici ce am scris pe un blog de psihanaliză, în sept. 2009. Am regăsit întîmplător acest pasaj care mi se pare util pentru cei care încearcă să inţeleagă ce este şi de ce este psihanaliza.
Psihanaliza s-a dezvoltat in climatul clinic si nu este in primul rind o metoda de investigare. Ea a pornit de la descoperirile dr Breuer care au fost comunicate lui Freud si exploatate de acesta. Breuer lucra cu o pacienta isterica Ana O. pe care o trata prin abreactie. De la abreactie se ajunge ulterior la asociatiile libere si la interpretare. Daca nu tinem cont de acest parcurs nu intelegem ce este de fapt psihanaliza.
Exista la ora actuala o puternica tendinta, mai ales la noi (Romania), de a ignora/nega functia terapeutica a psihanalizei, de a o transforma in simplu exercitiu filozofic (vezi cam tot ce se intimpla in asociatia romana sub influenta profesorului de filozofie Zamfirescu care si-a anexat si psihanaliza). Una din explicatii este dificultatea de a practica psihanaliza fara o pregatire temeinica (autoanaliza) care nu se poate incheia mai devreme de 35-40 ani. La noi nu exista analiza didactica decit la nivel formal, cam cum se intimpla cu scolile de vara de formare. Asta explica de ce persoane cu virste pina in 30 afirma ca au pregatire in psihanaliza (printre altele) desi sint absolut straine de aceasta disciplina. Deci, atentie la ce cititi si ce ascultati!
Like this:
One blogger likes this post.
C. zice: Românii nu fac nimic decît ce ştiu, o perioada lungă-lungă. La un moment dat află că mai sînt şi alte chestii ultra interesante sau care aduc bani, bucurii neştiute … Cînd se hotărăsc să o apuce pe alte drumuri devin excesivi. Dacă Papa vrea aşa, ei vor şi mai şi. Adică nu au măsură. Şi cum ar avea? Cine dă măsura? Regele? Preşedintele? Primul secretar? E de dorit să fie Primul secretar. Un om istoric care, chiar şi fără carte, are experienţa vieţii cu românii şi le indică, măcar formal, calea de urmat. De aia pe vremea lui Ceauşescu munca era obligatorie – oamenii nu gîndesc şi nu trebuie să gîndească.
Like this:
Be the first to like this post.
- Ieri am interpretat un vis de amnezie, zice C. A fost interesant să ajungem din nou la o temă pe care o mai întîlnisem adeseori. O reluam acum căci o abordasem şi alte dăţi.
- E bine să se interpreteze aşa? Nu se forţează lucrurile?
- Formal, nu e bine. Dar în cazul respectiv era o pacientă de 50 de ani. Cînd este vorba să pleci urgent undeva şi te prinde o durere de dinţi, ce faci? Iei un calmant şi aştepţi un alt prilej ca să treci la o intervenţie cap-coadă. Pe moment trece şi, cine ştie, poate şi pe viitor.
- Există o anumită inerţie a momentului pozitiv, ca şi a celui negativ, traumatic.
- Indiscutabil.
- Dar puteţi considera cazul încheiat? mai întreb eu.
- Din nou “caz”. Aici nu avem de-a face cu cazuri ci cu oameni în carne şi oase, cu cerinţele lor exprimate verbal. Dom’le nu mă mai suport aşa sau de ce cutare şi cutare? Un “caz” este un pacient care vine de la psihiatri cu un diagnostic ca o tinichea de coadă.
Like this:
Be the first to like this post.
Comentînd apariţiile senzuale ale dnei ministru Udrea, invitaţii din studio conchid că e vorba de efortul dînsei de a-şi crea imaginea publică. Ei par să eludeze faptul că imaginea publică a ministrului nu trebuie să fie confundată cu cea a vedetei sexy. Altminteri am alege fete frumoase şi fotogenice de genul Pistol sau altele în funcţii guvernamentale. Cariera de funcţionar guvernamental s-ar confunda cu cea de fotomodel sau doamnă de companie.
Like this:
Be the first to like this post.
Ca de obicei, beneficiile psihanalizei nu au nimic de-a face cu nevroza, la noi. Psihanaliza este scoasă din cadrul ei justificat clinic şi proiectată undeva, neclar, în sfera spirituală, după cum declară dl Zamfirecu:
Or, psihanaliza are fara indoiala o semnificatie spirituala, in sensul ca te ajuta sa te eliberezi de balastul trecutului, te scoate din repetitia unor scheme care se formeaza fara voia ta in prima parte a vietii. Te ajuta sa devii tu insuti, sa devii creator, sa fii deschis la experiente si sa nu ai spiritul incarcat cu tot felul de vestigii ale primei copilarii. Multi isi inchipuie, si acesta e un pacat al mentalitatilor din Romania, ca mintea omului se reduce la constiinta si ca aceasta constiinta poate sa controleze tot comportamentul si toate activitatile intr-un mod perfect.
Obsesia puterii, a dominării, a autocontrolului este însă dominantă: “Psihanaliza, analizind irationalul, te ajuta sa-l intelegi si sa-l controlezi”, spune acelaşi. Nu este singura obsesie, însă, mai avem şi cea a viziunii maşinale, a “funcţionării” umane sau cea a faptului că “funcţionînd altfel”, “maşina umană” funcţionează mai bine! (Citatele extrase din interviul publicat online în Observatorul cultural).
Am promis în trecut că ne vom opri puţin asupra “jurnalului” acestui domn şi sperăm să ne ţinem de cuvînt cît de curînd. Este interesant de studiat cazul unui om care afirmă decisiv că face psihanaliză (ca terapeut şi editor, profesor etc.) dar are un raport trunchiat, nefast, cu psihanaliza.
Like this:
Be the first to like this post.
Mă gîndesc că un partid care urmează o cale proprie intră în contradicţie cu principiile democratice de guvernare. Democraţia în guvernare nu este deloc viabilă. Dacă urmezi calea ta nu poţi accepta, prin definiţie, compromisuri sau abateri. Deci, un partid care are o doctrină de partid nu poate guverna fidel doctrinei decît dacă devine partidul unic. Dacă ocupă majoritatea în parlament etc. Altfel devine infidel şi îşi pierde identitatea. Cînd un partid îţi pierde identitatea el se aliază cu alte partide, cu internaţionala partidelor X. Astfel încearcă să pară fidel, simulînd formal o structură şi doctrină specifică.
Like this:
Be the first to like this post.
Comentarii recente