Gesturi memorabile ca cel ilustrat mai jos nu se fac zilnic. Trăind în România nu avem şansa să le vedem nici măcar o dată la secol deşi au fost vremuri cînd orchestra era dusă în fabrici. Arta coborîtă la nivelul proletariatului. Oamenilor nu le venea să creadă că se poate coborî la acest nivel. Dar terminalul comercial? În orice caz oamenii de la ei au înţeles repede despre ce e vorba şi au gustat din plin aria.
Like this:
Be the first to like this post.
Sînt sigur că românii nu sînt nici de departe îngroziţi de măsurile severe luate de guvern – micşorarea salariilor, mărirea TVA etc. Dar ei sînt mobilizaţi de mass-media care nu este doar informativă ci şi formatoare de opinii. Astfel se face că o informaţie gen arestarea lui Diaconescu poate fi văzută sub multiple aspecte după interes:
- Atentat la libertatea presei
- Răzbunare politică
- Cercetare preliminară pentru acuzaţia de şantaj etc.
Fiecare comentează după cum îi dictează patronul şi nu se limitează la informare. Publicul larg, care nu judecă pe cont propriu, imită în funcţie de interese şi simpatii/antipatii.
Într-un cuvînt un circ generalizat în care realitatea se confundă cu dorinţa şi este manipulată din motive şi interese străine presei.
Like this:
Be the first to like this post.
Dintr-un documentar de Kusturica despre Maradona aflu despre Biserica Maradoniană. Chestia pare serioasă deşi nu aş ceda ispitei să-i cred pe regizori, care nu sînt persoane credibile pe planul realităţii.
Documentarul este presărat cu toate ingredientele de senzaţional dar are o grămadă de inexactităţi cînd vorbeşte de Jung (de pildă) – care ar fi zis că totul se reduce la instinctul de supravieţuire.
Îmi place fotbalul, mi-a plăcut Pele şi alţii, dar nu pot subscrie la apropierea dintre Maradona şi Jung sau Freud (citat şi el). Înţeleg totuşi că oamenii au nevoie de lideri de opinie, de oameni cu baftă la unele treburi şi în general de înregimentare în cutare sau cutare mişcare sau partid. Dacă nu politic, măcar ecologic.
Like this:
Be the first to like this post.
Participarea statului la politica de investiţii ar fi, chipurile, programul rabla (ca exemplu). Dar această participare nu stimulează producţia (internă), ci consumul. E drept că o parte din ce se consumă provine parţial din uzinele româneşti - Dacia – dar această parte nu acoperă toată cererea, majoritatea autoturismelor – ca volum de unităţi şi total vînzări în bani – provin din import.
Like this:
Be the first to like this post.
Spune unul, dăştept tare: România are o economie de consum. Şi Franţa are… Mulţi au… etc. Adică nimic rău în asta!
Da, dar dacă e să analizezi numai şi ecomnomia de consum a României în domeniul producţiei de alimente şi toate cele asociate vei găsi cu surprindere numai produse de afară: Turcia, Grecia, Bulgaria. Adică România nu produce ci doar consumă!
Economia de consum românească este în fapt consum pe bani din afară şi de produse, la fel, din afară. Banii care au venit nu au impulsionat producţia internă ci s-au dat pe bunuri…
România a dus-o pînă acum într-un rai şi ar dori să o ţinâ tot aşa.
Like this:
Be the first to like this post.
Comentarii recente