România are toate şansele să devină în următoarele decenii o societate de consum, cu avantajele şi dezavantajele ei. Hypermarket-urile vor împînzi ţara, oferind spre vînzare, aproape exclusiv, produse din import. În sistemul laissez-faire al tehnoglobalismului, rolul României va fi să înghită o parte din supraproducţia statelor avansate, nicidecum să devină un producător competitiv. Banii pentru consum vor fi asiguraţi din împrumuturi – atît populaţia, cît şi statul se vor îndatora la sînge – munca „la negru” în străinătate şi o industrie de „asamblare”. Forţa de muncă ieftină va fi singurul avantaj real al economiei româneşti.
Extras din Sclavii fericiţi – de Ovidiu Hurduzeu
Mereu am avut certitudinea că România nu a cîştigat aproape nimic din schimbarea de orientare politică după executarea lui Ceauşescu. Aderarea fără limite la Comunitate (fără condiţii, vreu să zic) în contextul mentalităţii româneşti al cîştigului relaxat, fără muncă, duce la un viitor previzibil şi nu prea excitant. Sclavii fericiţi vor avea însă micile lor satisfacţii – pîine şi circ – şi nu cred că cineva în lumea asta i-ar putea convinge să aleagă libertatea anxioasă a abstinentului înconjurat de ispitele hiperconsumului.
Pentru cei care văd azi căderile sistemului rămîne o fericire aparte – aceea de a vedea limpede de dincolo, de peste ocean şi a critica vehement ceea ce se vede. Această critică aduce mult cu cunoscutul “v-am spus eu”! Rămîne sinceritatea gestului.
Comentarii recente