Psihanaliza

Sînt sigur că un sondaj despre românii care rămîn prin alte ţări ar arăta un procent de peste 75% din ei provenind din mediul rural. Romănii de la ţară au un simţ de pervenire mult mai accentuat. Instinctele lor sînt mai vii, mai prezente, netocite de conformismul social. La oraş unde este densitate mare şi se impun măsuri restrictive privind instinctele agresive, instinctul de parvenire este foarte mult atenuat. Civilizarea înseamnă amputare ca în Insula dr. Moreau. Înseamnă moleşire şi conformism; românii de la oraş “dorm pe ei”. Fac desigur excepţie de la regulă bucureştenii cosmopoliţi care au părăsit ţara după impunerea regimului comunist/stalinist în anii 60. În rest, ţăranii merg mai repede afară la muncă şi găsesc şi mijloacele să rămînă definitiv în noile locaţii.  La fel şi ţiganii care, şi ei, sînt nealteraţi de civilizare.

Psihanaliza cazurilor limită urmează, cum era de aşteptat. Aceeaşi Daniela Luca, parcă, despre care am scris pe site un editorial arătînd că nu stăpînşte concepte elementare. Ea ne prezintă acest subiect într-un aşa-zis workshop, adică atelier, pe durata a cîteva ore!

Cu cît e omul mai nepriceput, cu atît mai mult se încăpăţînează să ţintească mai sus. Adler ar zice compensarea inferiorităţii organice, dacă am avea de-a face cu o perfiormanţă somatică. Dar de ce nu am aplica teoria compensaţiei şi în activitatea de zi cu zi? Dacă Freud – tăticu’ – nu putea psihanaliza schizofrenia, cum să nu poate doamna doctor în psihanaliză? Apropo, Freud nu a avut doctorat în psihanaliza.

Aşa se explică domeniul de interes ineccesibil muritorilor al doamnei doctor sau vîrful de performanţă, cam ca la Olimipadă. Ce nu poate Freud, face românu’ cu detaşare.

Detest hoţia pe faţă. Înţeleg necesitatea socială a furtului – aura cu care te îmbracă furtul – dar nu suport hoţia pe faţă. Ce dracu, măcar puţină perdea, adică decenţă, în furt. Te fac dar te fac cu atenţie, simţitor la deranjul pe care ţi-l produc, ar trebui să fie sloganul românilor. Hoţia cu perdea este bine cunoscută şi încurajată în occident unde are totuşi o altă conotaţie – beneficiul economic.

La noi, hoţia e fără perdea şi dincolo de satisfacţia financiară pe care o procură stimulează şi hrăneşte amorul propriu. Aceasta este componenta naţională.

Şi tot pe tema hoţiei.

Eram la sevice pentru ITP. Observ ca maşina din faţa mea este trecută uşor deşi are defecte vizibile. Şofer e probabil un barosan, îmi zic. Maşina mea este oprită deşi abia am scos-o din service unde am dus-o special ca sa treacă. Explicaţia cred că e foarte simplă: mecanicii au plecat grumazul în faţa barosanului fără să crîcnească şi s-au repezit la mine pentru că nu mai riscau nimic. Şi-au scos pîrleala cu mine şi şi-au recăpătat demnitatea ameninţată de oportunism. Deci, reţine – nu neapărat şpaga ci teama de repercusiuni duce la hoţie.

Şi încă un amănunt: mecanicii miroseau a băutură!