Ce e mai bine: să accepţi că nu există formare ca lumea în România sau să admiţi să te formezi incomplet, pseudo-politic şi fără adîncime (deci, fără efecte speciale în terapie)? Ce e mai potrivit? Să citeşti Freud şi să nu înţelegi nimic sau să lecturezi o “prezentare” gen Wikipedia care întotdeauna specifică faptul că teoriile freudiene fie nu sînt ştiinţifice, fie sînt depăşite (o idee care o împărtăşesc şi românaşii)?
Întotdeauna am fost pus în situaţii în care să aleg între extreme care nu au nici măcar calitatea completitudinii în extrem. Sînt extreme relative; nu poţi alege fanatic o direcţie sau alta. Nici măcar în sfera limitată a unei extreme nu găseşti totală relaxare: uite dom’le asta mă exprimă sau îmi place. Nu poţi fi total într-o extremă – sau orice extremă are neputinţa, micimea ei.
E un fenomen românesc, ceva ce se înfiripă în acest pămînt aflat la suburbia occidentului.
