P. mă îmbie să citesc o carte care distruge sistematic psihanaliza, printre altele. O carte care pune psihanaliză pe acelaşi plan cu ocultismul, vrăjitoria şi yoga orientală. Numitorul comun este diavolul - Aceste – nu ştiu cum să le zic – discipline ar fi chipurile inspirate de diavol.
Am început să citesc cartea pentru că mă amuză să descopăr iar şi iar stîngăcia şi răutatea cu care ortodocşii noştri atacă ceea ce nu este ortodox, local. Fără metodă, fără explicaţii măcar logice, fără nimic care să evoce din partea atacatorilor cunoscuta rezervă şi evlavie creştină. Agresivitate pură fără argumente – numai anatemă. O să revin cu cîteva amănunte, deşi o carte minoră nu merită atenţie…
Like this:
Be the first to like this post.
Ce e mai bine: să accepţi că nu există formare ca lumea în România sau să admiţi să te formezi incomplet, pseudo-politic şi fără adîncime (deci, fără efecte speciale în terapie)? Ce e mai potrivit? Să citeşti Freud şi să nu înţelegi nimic sau să lecturezi o “prezentare” gen Wikipedia care întotdeauna specifică faptul că teoriile freudiene fie nu sînt ştiinţifice, fie sînt depăşite (o idee care o împărtăşesc şi românaşii)?
Întotdeauna am fost pus în situaţii în care să aleg între extreme care nu au nici măcar calitatea completitudinii în extrem. Sînt extreme relative; nu poţi alege fanatic o direcţie sau alta. Nici măcar în sfera limitată a unei extreme nu găseşti totală relaxare: uite dom’le asta mă exprimă sau îmi place. Nu poţi fi total într-o extremă – sau orice extremă are neputinţa, micimea ei.
E un fenomen românesc, ceva ce se înfiripă în acest pămînt aflat la suburbia occidentului.
Like this:
Be the first to like this post.
Mai întîi: există această specie? “Psihanalist începător”? Dacă nu există – pentru că deontologia nu permite aici începători, amatori, în formare sau pur şi sdimplu fără practică – atunci cum se numesc cei care au deschis azi un cabinet? Există, e drept, supravizare, cam la fel ca în mediile medicale. Dar pînă la supravizare, pînă supui unui expert un caz, ce faci propriu-zis? Sau mai precis cum faci?
Vine pacientul, să zicem, şi tu ce faci? Îl inviţi pe divan? Îi spui: buna ziua, ce vînt va aduce pe aici sau cu ce vă pot ajuta? Dar pînă aici (divan, buna ziua, întrebare) mai sînt o mulţime de gesturi… Deschizi uşa, priveşti un chip necunoscut – bărbat sau femeie – ai cîteva reflecţii automate; zîmbeşti? Sau păstrezi un aer “profesional”? Sau pur şi simplu priveşti în altă parte? Freud nu a spus nimic desprea astea. Dar tu te-ai întrebat vreodată despre ele? E clar că încurcătura iniţială, să-i zicem aşa, se poate răsfrînge asupra întregului demers terapeutic. Pentru că nu ştii cum se începe şi de unde. Şi de aici te îndoieşti că… şi că… Apar o mulţime de alte jene, vagi sau pregnante. Un sentiment nesuferit de neputinţă sau de “nu mă simt bine în pielea mea”. Dacă acest sentiment este refulat… hei, ce apare?
Se înmulţesc discuţiile (monologurile, dacă nu ai cu cine vorbi) pe teme tehnice… Începi să faci paradă de cunoştinţe de vocabular, sau să te priveşti cu ironie: tu, psihanalist? Şi totuşi vrei să fii psihanalist, să faci analize, să vină clienţii la tine, şi să plece vindecaţi etc. etc.
Like this:
Be the first to like this post.
http://svenska.yle.fi/nyheter/artikel.php?id=179717
Sorry, pozele cu Marit au dispărut. mai caut…
Like this:
Be the first to like this post.
Bjoergen – e al doilea post că pe primul mi l-a anulat programul imbecil numit wordpress (cît de mult regret că am început acest blog cu acest program infantil pe un server ffff. lent şi împiedicat !!!). Ce ziceam? Graţie şi acel misterios feminin chiar şi la o doamnă cu trup atletic. Dacă o vedeai la linia de start rămîneai puţin pe gînduri – de altfel, comentatorul de la Eurosport a remarcat pe parcurs “cum se deplasează nordicele”: Uitaţi la X., deşi e medaliată, nu se mişcă aşa (feline, aş adăuga eu, nordicele astea!)
O poză, nu cea mai bună
http://kurier.at/sport/wintersport/1978801.php
Poza nu mai există (13 11 2010) dar ştiu că am un fragment de imagine pe hard disk. Sper să am timp să îl procesez şi să îl includ aici.
Like this:
Be the first to like this post.
Mare revelaţie Olimpiada albă – păcat că n-am apucat să vorbesc despre impresii. Per total îţi inspiră o stare de exaltare sănătoasă şi idei de fabricat diverse chestii inedite – idei care se împotmolesc în mlaştina oportunismului călduţ românesc. Poate de aia românii nu prea fac valuri la olimpiade… sau fac dacă se antrenează pe afară. Niciodată nu m-am gîndit mai serios la diferenţe notabile între NOI şi EI.
Like this:
Be the first to like this post.
Comentarii recente