El o alintă pe ea cu:
- Eşti o cretină mică…
- Ea îi răspunde lihnită: Tu eşti cretin!
Iar copilul de cîţiva anişori: Amîndoi sînteţi cretini!
Din farmecul Romei lui Fellini.
Aseară am pus-o! Citisem în programul TV despre 2 filme înrudite (în mintea mea): Roma şi Satyricon. Fiind vorba de această asociere m-am gîndit firesc la magicianul Fellini pe care nu am încetat niciodată să-l admir şi iubesc. Am pus pe imprimat drăcia aia Sony şi am plecat de acasă cu treburi.
M-am întors dimineaţă şi am derulat să văd ce a ieşit. Da, era Roma lui Fellini!
De ce zic că am pus-o? Pentru că în program, în dreptul acestor titluri era trecut… aventură. Adică filme de aventuri. Roma, film de aventuri! Şi asta m-a indus în eroare. Filmul nu era anunţat şi în pagina specială pentru că nu interesează de fapt pe nimeni. Şi de ce ar interesa?
O prezentare de modă ecleziastică vorbeşte prin ea însăşi:
Coruperea intelectualului român la cele ale burţii este un subiect de abordat în studii ample. Cert e că la noi fură toată lumea ceea ce dă cumva un sens sănătos ideii insalubre de furt – căci dacă fură toţi atunci furtul e un sport naţional, şi, ca orice sport cu mare priză la public, este legal…
Nimeni nu cumpără carte de psihanaliză, azi, mai ales dacă e scrisă de anonimi, autori sau autor român(i). Există însă excepţii. Dacă te întrebi care e rostul lansării de carte psihanalitică, la noi, vei afla ca un soi de vrajă/vrăjeală care să atragă cititorul ipotetic. Se întrunesc acolo cîteva ”nume” autohtone şi vorbesc bătînd cîmpii despre cartea cu pricina - intrarea e liberă – moderează un star TV şi se adună prietenii, studenţii şi cîţiva gură cască. În final, se vînd cîteva exemplare printre aceşti “aleşi” şi cartea rămîne veşnic prizoniera cercului închis şi riscă să nu fie vreodată citită. Prietenii care ne cumpără, politicoşi, nu ne şi citesc. Şi iată o carte născută moartă sau avortată.
Dacă publicarea de carte ar fi la noi o afacere în care se umblă după profit (cum este de altfel normal) editura X ar da faliment în cîteva zile. Dar nu, banii de editare şi tipărire vin din fondurile “alea”, ştii tu care, fonduri care sînt la dispoziţia acestor cercuri închise, otrăvitoare. Şi iată că se mănîncă bine şi în tagma autorilor români de carte psihanalitică chiar dacă nu se vinde, la drept vorbind, nimic.
Mai am cîteva foto proaspete cu iarna asta, din parc. Poate că le pun…
Îmi povesteşte vînzătoarea de la cofetărie cum a încasat o amendă de 500 lei. E disperată căci salariul ei este de doar 800 lei. Infracţiunea ei este o eroare banală, fără niciun profit financiar. Pur şi simplu a încurcat etichetele la două prăjituri care, altminteri, aveau acelaşi preţ. Controlul, ferm, i-a aplicat amenda.
Mă gîndesc la marile fraude – adevărate – comise de marii oameni ai patriei noastre şi la tăcerea suspectă a controlului. Democraţi, românii rămîn în fond neschimbaţi. Ei aplică în continuare legile celor care nu pot riposta. Şi aduc la buget sume fabuloase, de la amărîţi, de ordinul 500 lei!!!
Comentarii recente