Psihanaliza

V.P. se întreabă într-un eseu, se pare mai vechi, de ce nu există psihanaliză românească, aşa ca cea ungară de pildă? Eu aş întreba altfel: de ce nu există pur şi simplu psihanaliză în România? Ca să ajungem la “romănească’ ar trebui, firesc, să trecem prin faza iniţială de abecedar pe care nu am consumat-o încă.

Dar chiar şi aşa, întrebîndu-ne de ce nu o psihanaliză românească, cred că V. P. a oferit şi răspunsul deşi fără a avea sentimentul că a făcut-o.  Scriind despre năravurile unei societăţi române care se încăpăţînează să se prezinte de psihanaliză, V. P. exclamă:

De ce membri de valoare …  isi irosesc eforturile in dispute sterile, de ordin institutional-administrativ, dar si strategic (ce sintem noi si carei orientari apartinem, de ce scoala anglo-saxona si nu cea franceza, de ce freudieni si kleinieni si nu lacanieni? etc.), in infantile lupte pentru o putere intestina mai curind simbolica decit efectiva, in loc sa “inunde” piata intelectuala din Romania cu o oferta stiintifica si aplicata care sa-i faca pe adversari sa se incline cu respect?

Răspunsul e simplu: pentru că, evident, membrii aceştia “valoroşi” sînt în faza suptului şi atunci cînd inundă, se inundă pe înşişi!

Folosind mai departe metafora copilului sugaci am putea spune că aceşti membri “valoroşi” nu au depăşit nici narcisismul primar care face din entitatea lor fiinţa cea mai dragă – de aici luptele intestine: care e sus sau jos, la dreapta sau la stînga, de aici imaturitatea în actul clinic (întreba acelaşi V.P. de ce nu mai revin pacienţii după primele contacte cu psihanaliză prin spitale) , şi lipsa pacienţilor.

Nimeni nu a înţeles, se pare, că studenţii nu sînt pacienţi, că psihanaliza este aici la ea acasă cînd avem cabinete destinate publicului larg. De la acest nivel, nici de departe atins de români, începem să visăm la psihanaliza “românească”.

E minunat să fii politician la noi: nu ai nicio răspundere. Cutare afirmă că e optimist (sic) în privinţa împrumutului FMI care va veni curînd. Şi dacă nu vine curînd? Insul o să răspundă senin (deşi nu sînt şanse ca cineva să urmărească acest subiect) că el era optimist – adică, nu afirmat ceva ferm. Şi chiar dacă ar fi afirmat ferm, ce dacă?

Trăim într-un stat democratic în care oamenii de rînd răspund în faţa legii pentru vorbele lor, dar politicienii, nu!

Specialiştii neimplicaţi politic ne asigură că România nu are economie! Ea nu contează pe pieţele comunităţii europene şi nici nu are proiecte de a intra pe aceste pieţii. România nu contează la niciun aspect, la nicio întrunire la vîrf sau nu, niciunde! Şi, paradoxal, nimănui nu pare să-i pese. România împrumută bani în condiţiile cele mai proaste şi are o rată de îndatorare de aproape 80% din PIB!

În schimb, imbecilii care se/ne agită în aşa zisa viaţă politică – numiţi şi politicieni (deşi fără motiv) – ne conving însă că vital este un guvern de dreapta, pentru că aşa au votat românii. Guvern de dreapta, guvern de stînga, orice guvern nu va face nimic pe plan economic dacă nu va schimba radical strategia economică, mai zic specialiştii. Şi cum s-o schimbe cînd nimănui nu-i mintea la aşa ceva?!

Avem 2 discursuri, din două direcţii diferite şi nici măcar complementare sau antagonice. Pur şi simplu diferite, ca şi cum am avea 2 categorii de populaţie, una a vorbelor şi alta a practicii. Orice analist al psihologiei sociale ar fi total derutat sau ar trebuie să reinventeze bazele analizei.

Două tipuri de reclamă electorală me enervează: agresivă şi insinuantă.

Agresivă e atunci cînd ni se cere pe faţă să-i eliminăm pe “ăia”. Nu se precizează direct care sînt “ăia” dar ştii că nu pot fi decît oponenţii celui care publică reclama.

Insinuantă e ca azi, cînd am descoperit pe maşinile parcate fiţuici cu cuvintele EU VOTEZ PE (urmează numele candidatului). Adică, eu, posesorul maşinii, ţin să arăt pe faţă că votez cu cutare şi-i scriu numele alesului pe un banner pe care îl proptesc de parbrizul maşinii mele!

Repet, ambele tipuri mă enervează pentru că îmi forţează mîna. Îmi explic această manie prin caracterul improvizat şi simulat al democraţiei noastre moderne care permite invenţii nenumărate, mai ales cînd vin de la cei care au puterea. Nu am altă explicaţie.

Din nou S.: Ştii că mama înainte de a muri a trecut la catolici?! Mergea la ei că era dezgustată de biserica ortodoxă.  Cred că biserica are o mare contribuţie la mizeria de acum. …Mă gîndesc la şeful meu care mergea la biserică cu regularitate dar era un mizerabil…

Care e contrbuţia bisericii în afară de colaborarea cu secu şi scandalurile sexuale? Prezenţa în politică? Sfinţirea automobilelor noi în mînăstiri? Incultura crasă? Negarea oricărei idei care nu e de la dumnezeu? Şi multe altele…

Am fost întrebat de-a lungul timpului de ce numai site-ul AROPA prezintă atît de multe informaţii şi diverse despre psihanaliză. Sînt multe răspunsuri:

- E greu să menţii un asemenea site dacă ai făcut numai cursuri de vară sau facultative sau chiar dacă ai citi cîte ceva. Ca să ai o vedere panoramică trebuie să treci dincolo de lecturi la reflecţie. De acolo se deschid alte orizonturi. La noi psihanaliza este la început.

- Interesul este să-ţi faci reclamă online – la servicii şi produse. Internetul nu a apărut – cum cred unii naivi – pentru a transmite informaţii culturale pertinente.

- Există o nepricepere vizavi de psihanaliză parţial şi datorită faptului că nu avem sistematizări în domeniu. Freud a scris multe, despre multe, a cuprins multe ramuri. E greu să ai cultura şi priceperea lui şi mai ales experienţa care te ajută să vezi ce e este esenţial. Site-ul nostru nu este o enciclopedia pentru că oferă informaţii prelucrate (nu brute). Şi asta necesită multă, foarte multă experienţă.

Cred că mai sînt şi alte motive la care nu mă gîndesc acum dar voi reveni cînd va fi timp.