Psihanaliza

Românii cred cel mai mult în preşedinte şi numai apoi în parlament şi partide. Specialiştii cred că avem aici un “deficit democratic, pe care institutiile staului il sufera”.  Cum adică “deficit democratic”? Cam ca un soi de hipoglicemie la nivel organic? Putem calcula cantitatea de democraţie aşa cum calculăm cantitatea de zahăr în sînge?

Dar de ce să nu zicem, mai corect, că românii au nevoie de tătuc? Celebrul tătuc care e cel mai iubit fiu, primul dintre aleşi, eroul neamului? De ce să nu zicem că nevoia de tătuc este deplasată din sfera relaţiilor familiale şi chiar din religia autoritară care impune şi dezleagă? Un amestec de tată personal şi Tată ceresc atotputernic – în mediul rural tatăl personal şi cel atotputernic se confundă.

De reflectat…