Psihanaliza

Românii pendulează întotdeauna între extreme care stîrnesc rîsul sau plînsul. Recent s-a anunţat la o grădină zoologică din X. că vor oferi animalelor porţii suplimentare de anul nou!  Oare animalele vor realiza semnificaţia acestui gest? Pe cînd şi un pahar de şampanie la cumpăna dintre ani?

Românii cred cel mai mult în preşedinte şi numai apoi în parlament şi partide. Specialiştii cred că avem aici un “deficit democratic, pe care institutiile staului il sufera”.  Cum adică “deficit democratic”? Cam ca un soi de hipoglicemie la nivel organic? Putem calcula cantitatea de democraţie aşa cum calculăm cantitatea de zahăr în sînge?

Dar de ce să nu zicem, mai corect, că românii au nevoie de tătuc? Celebrul tătuc care e cel mai iubit fiu, primul dintre aleşi, eroul neamului? De ce să nu zicem că nevoia de tătuc este deplasată din sfera relaţiilor familiale şi chiar din religia autoritară care impune şi dezleagă? Un amestec de tată personal şi Tată ceresc atotputernic – în mediul rural tatăl personal şi cel atotputernic se confundă.

De reflectat…

Bancul lui Piersic la 10 pentru România ediţia din acest an realizată de Realitatea.

E vorba de un magnat aşa cam ca Becali care merge prin mulţimea strînsă în jur. Îşi aprinde o ţigară din tabacherea de aur şi privind fix către unul îi zice: Tu. Acela repetă hipnotizat parcă: Eu? Şi tot aşa situaţia se repetă şi cu alţii din mulţime. În final, Becali: Să mă pupaţi în fund.

Fără comentarii!

Ca să îţi faci o idee despe cît de bine merg în România instituţiile statului de drept citeşte citatul de mai jos:

Pe parcursul anului 2009 am vazut cum Parlamentul a esuat in indeplinirea rolului de for legislativ, locul acestuia fiind luat de Guvern. Puterea executiva a utilizat in mod excesiv procedura Ordonantelor de Urgenta pentru a legifera in locul Parlamentului. Astfel, actele normative adoptate de Parlament au reprezentat in fapt, peste 90% aprobare de Ordonante de Urgenta emise de Guvern, se arata intr-un Raport al Tranceparency Inaternational Romania (TI).

Iar şi iar se confirmă că revoluţia nu a fost revoluţie în adevăratul sens al cuvîntului, că a fost “pregătită” din afară de agenţi şi forţe străine. Nu era greu de intuit asta – cînd au făcut românii revoluţie, aşa, de la ei? De altfel şi urmarea după 20 de ani spune multe despre cît de avansaţi sînt românii în arta răsturnărilor sociale şi propăşirii pe culmi de glorie etc. etc.

Avem un guvern de conjunctură, fără experţi şi programe, o democraţie clorotică şi economie inzivibilă (subterană). Supravieţuim ca şi rîmele cînd vara, la lumină, cînd iarna, sub pămînt. “Virtuţile” istorice  ale poporului român sînt exploatate din plin de cinismul politic şi simularea vieţii democratice de economia jocurilor pe calculator, video cît casa şi maşini occidentale la mîna a doua (că şi cele noi tot ca la mîna a doua sînt – altfel zis, pentru  ”low end customer”).

Aflăm de la Berceanu că fiecare formaţiune are oamenii ei competenţi şi că fiecare poate să îşi voteze oamenii ei şi nu pe ceilalţi. Ne spune acestea cu un ton sfătos şi cu aerul că ne comunică adevăruri esenţiale! Sîntem recunoscători stimabilului că ne-a mai ridicat nivelul cultural!