Religia în şcoli

3 martie 2015 4 comentarii

Un articol scurt despre utilitatea religiei în şcoli va fi publicat pe site-ul de psihanliză (rubrica editorial pe luna martie). Este curios ca oamenii au multe de discutat despre DNA şi peripeţiile celor mulţi acuzaţi de corupţie, dar aproape nimic nu se vorbeşte despre un subiect atît de important: religia în şcoli. Pe vremea mea nu se studia religia în şcoli. Era de neconceput aşa ceva. Sincer să spun nici nu am simţit nevoia de religie. Dacă m-a interesat religia a fost pe cont propriu, şi nu religia de masă cum e creştinismul ortodox, ci religia ca experienţă mistică (interioară) care ţinteşte la alte orizonturi dacît vaga promisiune a unei Mîntuiri incerte din bisericile parohiale.

Totuşi acum trăim într-un alt gen de societate în care religia poate să aibă o importanţă vitală la formarea individului pornind de la primele lecţii de ce este religia din primele clase primare. Este foarte important să ştim dacă religia introdusă în şcoli ar fi un factor benefic sau unul de inhibarea a formării individului. Pentru că ea, excluzînd factorul moral important, propune o serie de concepte şi idei care se opun celor lansate de societăţile moderne democratice cu accentul pus pe libertatea conştiinţei şi liber arbitru.

Categories: Credinţe

Freud în America? Povestea unui eşec penibil…

26 februarie 2015 Lăsați un comentariu

Un oarecare Peter Kramer, care chipurile ar fi psihiatru, este citat într-un articol rău scris de un anonim american spunînd: Freud “was more devious and less original than he made himself out to be, and where he pioneered, he was often wrong. Freud displayed bad character in the service of bad science.”

De fapt articolul se doreşte o reevaluare a impactului lui Freud în America după prezenţa sa la Clark University unde a ţinut prelegerile de psihanaliză. Se ştie ca Freud dispreţuia America pentru superficialitatea ei proverbială şi cita în acest sens curioasa reclamă: De ce să mai trăieşti cînd poţi fi înmormîntat numai pentru 5 dolari? Într-adevăr o mostră de cretinism patent.

Autorul articolului vrea însă să ne contrazică. Adică nu e deloc adevărat că Freud nu a fost bine receptat în America, dimpotrivă, el s-ar fi bucurat de mare succes. Recunoaşte totuşi că numai în anumite medii, intelectuale, că la nivel popular Freud era luat în băşcălie, cu teoriile lui şi chiar cu felul său de persoană!!!

Totul nu ar fi durat totuşi decît foarte puţin, pentru că, spune acelaşi, cercetările temeinice (???) au dovedit că Freud nu are dreptate. El şi-ar fi măsluit propria muncă, i-a amplificat nelegitim valoarea şi a intervenit aberant în vieţile pacienţilor săi de renume (vezi Cazul Dora) pentru a-şi susţine doctrina. Ce e mai grav e că nici măcar teoria lui Freud cum că impulsurile refulate se transformă în nevroză nu este reală. Asta, trebuie să spun, m-a dat gata şi m-a determinat să scriu această notiţă. Am lucrat vreo 30 de ani în psihanaliza clinică şi aflu pentru prima oară că tot ce am ştiut şi descoperit, am tratat etc. nu este real. Dumnezeule!

Şi mai dau un citat din suma incredibila de inepţii comise de un adversar penibil al lui Freud, pentru că mă amuză: Freud aggressively intervened to blow up two marriages. Freud’s clinical record is riddled with dangerous meddling, ludicrous interpretations tailored to fit his theories and skewed accounts fashioned to justify himself and his ideas. 

E normal să citezi sursa la  care te referi – numai asta explică de ce mai comit sacrilegiul de a pomeni de acest autor bizar (cel puţin): el e Daniel Akst şi articolul se intitulează: 100 de ani de Freud (sic) în America.

În final ai senzaţia că Freud a fost suportat de bietul popor american deşi nu merita, şi asta pentru că americanii sunt de la sine pioşi sau îndelung-răbdători (vorba preotului) căci ei lansează numai lucruri valide şi perene cum ar fi feminismul, ca adversar al psihanalizei! Deci, feminismul vs psihanaliza. Într-adevăr o mostră de analiză clinică solidă opusă psihanalizei demente!

Categories: Rutine şi rutinaţi

Perversitatea unui sondaj recent

17 februarie 2015 Lăsați un comentariu

Poţi manipula opinia oamenilor cu ajutorul sondajele publice. Politicienii noştri o ştiu mai bine ca oricine. Treaba e foarte simplă: pornind de la principiul că massa influenţează individul, creatorii de sondaje care-şi spun şi sociologi, le structurează în aşa fel încît să obţină rezultatul dorit (comandat de firma care investeşte în ele). Un recent sondaj ne spune, de exemplu, că aproape 65% din populaţie crede că războiul din Ucraina poate afecta România şi cam tot atît crede că e nevoie de alocare de fonduri în înarmare. Regăsim desigur aici una din problemele majore ale politicii lui Iohannis cu care de altfel şi-a început mandatul.

Realitatea pe teren e alta: populaţia crapă de foame şi nu are chef de înarmare. Foarte mulţi români erau astă-vară buni amici cu ruşii şi nu vedeau în Ucraina o primejdie. Ce s-a întîmplat, cum de şi-au modificat vederile peste noapte?

De fapt nu le-au modificat sau foarte puţin. Explicaţia este maniera perversă în care a fost croit sondajul astfel încît să conducă la concluziile de mai sus.

Să ne imaginăm un alt scenariu în care intră în discuţie euro-scepticismul, situaţia Greciei şi Ungariei care nu dansează după partitura UE, rata înfometării în România şi la urmă dacă e sau nu oportun să investim puţinul pe care îl avem în înarmare. Am fi constatat un rezultat total contrar – majoritatea strivitoare ar fi declarat că nu vrea înarmare. Pe fondul neîncrederii în politica comunitară UE românii ar fi judecat altfel, şi, mai îngrijoraţi de soarta lor materială, ar fi emis o opinie contrară.

Iată ce numesc perversiunea sondajului care manipulează creînd iluzia unei realităţi ireale: croit cu seturi de cuvinte care să evoce numai pericolul imediat al războiului şi să eludeze problemele sociale grave, corupţia încurajată de UE, mizeria materială, marasmul social, disperarea şi depresia, rezultatul este un DA hotărît pentru înarmare.

De ce înarmare? Pentru că asta e prioritatea nr. 1 a lui Iohannis? De ce prioritatea nr.1? Pentru că asta au decis ştabii de mai sus! Restul se pierde în ceaţă cu atmosferă de film melodramatic în care şi alţii (alte ţări) îşi au rolul lor bine stabilit.

Categories: Societate

PSD clasic sau nou-nout?

2 februarie 2015 Lăsați un comentariu

Cieneva scrie pe un forum vizavi de nou anuntata platforma PSD cu Geoana si Vanghelie:

s-a mai vazut – un alt partidulet, fara o ideologie, o platforma bombastica , si promisiuni de viitor roz si maret.

Nu e singurul, au mai fost si altele, si altele – rezultatul?… O populatie frustrata, dezamagita, in care cinismul roade constant in respectul fata de ceilalti, in repectul fiecarui individ catre sine.

Cam asta e aerul care domina comentariile. Pe scurt, doi nimeni, care nu au platforma, nu au nimic, dar care nu vor sa renunte la bucate si fac promisiuni aiurite.

Dar meditind, chiar si nu prea adinc, ne amintim ca acesti “nimeni” erau membri marcanti ai PSD. Si, trebuie sa o spunem, nici PSD clasic (daca ni se permite formula), nu are membri marcanti sau imaculati daca ne gindim la dosare si viitoare capete care vor cadea, la furt intelectual etc. Adica de ce PSD clasic ar fi mai breaz decit cel proaspat nascut?

In fine, populatia frustrata si dezamagita nu este rezultatul factiunii noi, ci actiunii prelungite si uneori concertate a marilor partide incepind cu FSN si sfirsind cu noul PNL. Adica nu trebuie sa fii neaparat Tariceanu ca sa zapacesti lumea. Pentru asta nu e nevoie de vocatie. Sau e?

 

Categories: Societate

Este Europa ameninţată?

10 ianuarie 2015 Lăsați un comentariu

Este Europa ameninţată de revoluţia islamică? Trebuie să admitem că există aici o problemă, în primul rînd pentru că foarte mulţi oameni de religie islamică sînt partenerii noştri. Majoritatea paşnici. Unii ţin însă la integralismul religiei lor şi cred că trebuie luaţi în serios. Chiar dacă sîntem declarat laici nu avem voie – conform legii şi bunului simţ – să-i condamnăm pe oamenii care cred numai pentru că cred, aşa cum cred ei, uneri naiv, alteori martiric. Prezenţa islamicilor la noi – şi nu insist pe această temă – este un fapt. Nu-l putem eluda, şi în virtutea acestui fapt şi a valorilor umainiste pe care le îmbrăţişăm cred că trebuie să adoptăm o atitudine conciliantă şi tolerantă. Asta e singura cale spre înţelegere şi stopare a ameninţărilor cu intervenţii sîngeroase.

Desigur că un alt aspect al problemei este ameninţarea Islamului de către Occident. Am observat că nimeni nu priveşte şi din acest unghi. Noi înţelegem că civilizaţia noastră modernă este superioară ca indice de umanism şi încercăm să impunem reperele noastre altora care nu aderă la ea. Şi o facem adeseori brutal. Trebuie să ne aşteptăm la reacţii de respingere care pot fi şi ele brutale.

În fine, conflictele milenare dintre anumite state cu revendicări reigioase şi/sau politice au inflamat întotdeauna Europa. Pentru că nici noi sîntem echilibraţi, lămuriţi, pacificaţi. Nu trebuie să adaug mai mult aici. Trebuie să spun doar că o viziune clară asupra acestor conflicte trebuie să ne facă să luăm decizii înţelepte şi asta include, evident, dialogul şi compromisul.

Uneori am sentimentul că civilizaţiei laice îi liseşte ceva esenţial. Morala noastră include multe aspecte benefice dar are multe lipsuri, de exemplu, limitarea responsabilităţii umane la exerciţiul arid al legislaţiei, la afimarea drepturilor individului, care nu sînt însă mereu respectate (în special în ţările foste comuniste). La popoarele religioase umanitarismul este o stare de fapt decurgînd din relaţia indivizilor şi a comunităţii cu fiinţa supremă. De asemenea, imaginea socială a individului este stabilită în funcţie de norme religioase care sînt adeseori proiecţia unor cutume care ţin de necesitatea adaptării la condiţii specifice diverse. Poate că aceste norme obosesc uneori dar ele sînt garantate de sentimentul religios şi nu pot fi modificate sau respinse fără a pune în discuţie însuşi fundamentul religiei.

Omul laic, cred, trebuie să fie o continuitate şi nu o ruptură. El nu trebuie să reinventeze lumea fără Dumnezeu, ca să demonstreze că se poate, ci să includă pe Dumnezeu în lume, într-o formă actualizată, aşa cum propunea, de exemple, Carl G. Jung cu a sa teologie raţională! Fără Dumnezeu nu există metafizică! Fără metafizică rămîne omul plat, unidimensional, redus la biologia sa precară!

Dumnezeu îi redă omului demnitatea furată de biologie, de asemănarea cu maimuţa…

Categories: Societate

Haiducii – ce erau ei?

3 ianuarie 2015 Lăsați un comentariu

Concepţia marxistă despre societatea stratificată şi exploatarea maselor populare trăieşte încă la TV. Aflăm astfel că haiducii erau unii care trăiau în păduri şi îi atacau pe bogaţii care îi exploatau pe săraci, ca să le ia banii. Apoi mergeau în sate şi-i împărţeau la săraci. O istorie marxificată şi care evident nu este adevărata. Ea explică însă de ce haiducii erau iubiţi de regimul comunist (certat cu clasa exploatatorilor) şi chiar cîntaţi prin baladele trupelor noastre rock.

Categories: Societate

A doua venire a lui Freud?

30 decembrie 2014 Lăsați un comentariu

The second Coming of Sigmund Freud este titlul unui articol din Discover Magazine. Are subtitlul sugestiv: Just as the old psychoanalyst seemed destined for history’s trash heap, neuroscientists are resurrecting his most defining insights.

http://discovermagazine.com/2014/april/14-the-second-coming-of-sigmund-freud

Iata un subiect incitant daca ne amintim ca Freud nu e iubit deloc in America.

Sper sa avem cit de repede un rezumat al articolului in limba romana. Pina atunci, cei care stiti engleza, cititi-l la adresa de mai sus.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: