Internet şi informaţie

24 iulie 2014 Scrie un comentariu

Informaţia pe internet este întotdeauna fie arbitrară, confuză, fie subiectivă. Nu poţi lămuri un subiect dînd search pe Google. Îmi amintesc că multă vreme Wikipedia era atacată de specialişti pe motiv că articolele publicate sînt scrise de amatori. Şi noi am avut ocazia să sesizăm acest aspect cu superficialitate şi parti pris. Recent am avut nevoie de informaţii legate de efectele vindecătoare ale alifiei de gălbenele în arsurile solare. Şi am găsit 2 tipuri de informaţii – pro şi contra. Unii zic că alifia respectivă este un miracol – alţii, dimpotrivă, că dăunează mai mult decît ajută. În final am fost mai dezorientat decît la început. La întrebarea să aplic sau nu alifia nu am avut un răspuns clar.  A trebuit să mă decid singur cu gîndul că fatalmente voi apela la serviciile unui dermatolog.

La fel se întîmplă cu alte dileme la care răspunsul e la fel: clar-obscur.

Este sigur că internetul nu oferă informaţie de calitate pe subiecte, ci numai informaţie comercială. În fond, de aia a fost inventat, pentru a extinde comerţul dincolo de hotarele SUA într-o lume globalizată.

Există unii care vor obiecta că au avut de cîştigat, de pildă eseuri gratuite sau surse de studiu. La primul aspect nu mai răspund; la al doilea pot fi de acord că putem găsi sugestii de informare şi, mai rar, articole pe profil. Mai sînt forumurile, dar şi acolo, dacă nu există criterii de selcţie a mebrilor, totul este un talmeş-balmeş.

Comunicaţional, internetul porneşte de la ideea dreptului de exprimare care în cazul specializării şi profilului este catastrofală. Îmi amintesc de forumul nostru de psihanaliză în care se spuneau lucruri care în cel mai bun caz stîrnesc rîsul. Oameni fără nicio pregătire publicau păreri personale, atunci cînd nu înjurau la propriu.

Vorbind despre informaţia comercială să zicem că şi ea este afectată de arbitrar şi rea voinţă. Comentariile cumpărătorilor întotdeauna sînt extrem de pro – şi bănuim acolo mîna firmei respective, sau contra – cînd provin de la concurenţă sau rău voitori. Îmi amintesc că am cumpărat un produs susţinut fără limite de specialişti online. Produsul (electronic) avea defecte din concepţie grave. Era un rebut (a fost şi retras). Am sunat la redacţia persoanei care făcea reclamă cu aît entuziasm şi aceasta mi-a revelat că s-a înşelat, că nu a verificat complet produsul. Reclama favorabilă a rămas…

 

 

 

Categories: Societate

Cioran citate…

18 iulie 2014 2 comentarii

Mă duc aiurea pe Net sa văd ce se publică din Cioran. Şi găsesc în engleză două fragmente colosale, de care nu-mi amintesc (!):

Chaos is rejecting all you have learned, chaos is being yourself.

Sau:

Criticism is a misconception: we must read not to understand others but to understand ourselves.

Este de comentat. Aştept reacţii.

Categories: Diverse

Rolul trecutului în înţelegerea prezentului…

16 iulie 2014 Scrie un comentariu

Interesant interviul lui Stelian Tănase pentru Trinitas. Şi întrebările erau bune, la obiect. Aşadar, TVR trebuie să devină o televiziune publică, care se adresează cetăţeanului chiar dacă aceşti termeni, public, cetăţean s-au erodat mult. Deci, un serviciu public cu ştiri imparţiale, cu emisiuni culturale şi educative, cu arhive ale românilor pentru a ne restitui imaginea noastră reală şi profundă. Totuşi, Tănase e conştient, pentru că repetă şi el, că românii au cel mai înalt grad de analfabetizare din Europa şi cel mai mic consum de cultură. Dar actualul şef al TVR crede în şansa emisiunilor culturale care pot obţine rating prin calitatea realizării. El ne mărturiseşte că imprimări vechi de teatru cu actori de prima mînă şi Caragiale au avut mai bun rating decît meciurile de fotbal. Într-adevăr, încurajator! Există şi mult scepticism, desigur. Nu toţi oamenii influenţi cred în noul program al TVR.

Reţin credinţa dlui Tănase că arhivele ne restituie tendinţele societăţii româneşti, actuale şi azi – prezentul, zice el, este trecut. De aceea necesitatea studierii arhivelor, pentru a înţelege prezentul. Într-o dimensiune mai complexă, mai aproape de înţelegerea deplină, zic eu. Este ca şi cu psihanaliza: ca să înţelegem de ce nevroza trebuie să redescoperim trecutul persoanei cu marile ei traume, sau să investigăm lumea ei interioară analizînd visele.

Sînt mulţi care cred că trecutul e anulat şi se miră cînd noi conflicte apar ca din senin între state… Cînd, în ordinea individului, o nouă nevroză  acaparează întreaga lui viaţă deşi el se chinuie să mascheze o normalitate dubioasă.

 

Categories: Societate

Reclamă fără fond

9 iulie 2014 Scrie un comentariu

Ne uităm pe webcams si vedem litoralul românesc absolut gol. Preţuri mari, servicii de KK etc. explică de ce. Vecinii sînt mult mai apetisanţi deşi ne grăbim să-i discredităm cu ce putem. Ce mă miră – vorba vine – e reclama de la TV: 70%  ocupat!!!

E ciudat că TVurile comerciale merg mînă în mînă cu litoralul făcînd reclamă mincinoasă gratis. Dar poate că nu e gratis. În fond, cine are litoralul pe mînă? O mînă (sic) de oameni, o elită de şmecheri care nu investesc nimic dar fac eforturi disperate să ne jecmănească. Exemplu de cum înţelege românul să facă comerţ. E drept că nu a avut niciodată veleităţi. Dar atunci îi laşi pe alţii…

Să ai asemenea bunătăţi – litoral, deltă, munte, ape termale cu nemiluita etc. – şi să nu fii în stare să le exploatezi arată clar care e sensul cuvîntului “imbecil”! sau poate e prea puternic – mai bine, tarat, incapacitat, helpless!!!

Cineva îmi spunea recent: “Românii îşi taie singuri creaca de sub picioare. Dumnezeu i-a supradotat geografic şi climatic – dar ce folos! Ei se fură singuri şi dau vina pe criză, pe vecini, pe unguri, pe Mihai sau pe Ceauşescu. Ai zice că ei sînt minunaţi, exemplari, de pus în ramă dar alţii, răutăcioşi, le ia caimacul. Înteaga cultură românească e plină de invective. Nu fac nimic altceva decît să se plîngă. Nicăieri nu am văzut o populaţie mai lipsită de simţul autocriticii ca la românii. Nici măcar în Biafra!”

Fără comentarii.

 

Categories: Societate

Americanii, herpesul şi dispariţia psihanalizei

4 iulie 2014 Scrie un comentariu

O statistică ofiicială americană susţine un lucru de neimaginat: aproape 5 din 7 americani din SUA suferă de herpes general! Dacă ne gîndim la asocierea fonetică dintre herpes şi helpless lucrurile se clarifică. Helpless este unul neajutorat, incapacitat. Sentimentul de neajutorare într-o ţară care afirmă exact contrariul este într-adevăr halucinant. De unde această neajutorare? Americanii, la fel ca în filmele lor gen Alien sau King Kong, au mari probleme rasiale şi ideologice nerezolvate, ca să nu le mai numim pe cele ale relaţiei coerente cu lumea reală (paralizată de explozia tehnologică). Şi asta se datorează probabil în mare parte controlului ideologic şi fiscal exercitat de stat sau de marile corporaţii asupra individului.

Pe de altă parte stau foarte prost la capitolul servicii medicale în medicina minţii. Psihiatrii lor sînt mult pe lîngă ceea ce am numi administrare terapeutică (cam ca la noi!). Respingînd psihanaliza – cf. Gay, istoricul freudismului, care afirma că a vorbi azi în universităţile lor despre etiologia sexuală ţi-ar atrage oprobiul tuturor! – americanii au adoptat un soi de pseudo-ştiinţă a minţii în care accentul se pune pe medicaţie. “De ce să trăieşti cînd poţi fi îngropat numai pentru 5 dolari?”, scria o reclamă din USA la vremea cînd Freud vizita America, nu cu mare plăcere. Citită în altă cheie ar suna cam aşa: de ce să te tratezi cînd poţi să suporţi numai pentru 5 dolari?

Freud dispare pentru că nu aduce bani şi pentru că teoriile lui deranjează pudoarea ştiinţifică, la ei. Astfel, pacienţi care ar merge cu folos la psihanalist, acum se îndoapă cu tranchilizante ca să nu mai simtă sau să nu mai (se) gîndească (la ce simt). Simulînd o sănătate care nu au avut-o şi oricum nu o vor avea niciodată!

Categories: Societate

Biserica şi ştiinţa la ortodocşi

4 iulie 2014 Scrie un comentariu

Nu mi-a fost niciodată clar care este poziţia ortodoxiei faţă de ştiinţa laică. Dacă cercetăm la lumea pustnicilor şi călugărilor (cuvioşilor) de la Athos avem un răspuns clar: ştiinţa este demonică, vine de la Satana, trebuie respinsă cu vigoare. În schimb, ortododoxia românească – cu unele slabe rezistenţe – îmbrăţişează cu drag ştiinţa laică. Dovada? Pe postul Trinitas sînt invitaţi adeseori oameni de ştiinţă care să vorbească despre preocupările lor. Dar şi mai evident este contrastul atunci cînd îl ascultăm pe mult lăudatul părinte Galeriu (azi răposat) care spune negru pe alb: ştiinţa este de la Sf Duh! Iar înmulţirea ştiinţelor a fost profetizată în Noul Testament… Nu se suflă o vorbă însă de context: profetizată nu ca un semn de progres duhovnicesc ci de regres! Deci, subiectul rămîne deschis şi nu este singura bîlbîială a bisericii. Poate ne vom ocupa şi de altele.

Categories: Credinţe

Frecvenţa la vot între mai bine sau insuficient

Dezbatem despre frecvenţa la vot cam aşa: care e media europeană sau/şi numărul votanţilor în comparaţie cu data trecută. Media europeană e mai mare. Ei şi? Numărul votanţilor a fost mai mare acum. Ponta zice:  Se vede că am ales direcţia cea bună, adică, ăsta e semnul că populaţia îi preferă. O analiză mai complexă arată şi alte lucruri: se merge la vot din datorie (faţă de partidul X sau ţară, sau aiurea); cei care merg la vot nu prea ştiu de ce – au facut şi fac în permanenţă lucruri “că trebuie”, sau merg din interes pentru că i-a chemat partidul. Cei care nu merg fie sînt indolenţi – las’ că se descurcă ei şi fără mine -, din sentimentul că nu contează votul lor, că nu au ce sau pe cine vota sau că nu s-au gîndit că votul este un beneficiu al democraţiei.

Dacă punem toate astea şi amestecăm nu mai ştim de ce, cum sau de ce nu etc. Important – ca să ne clarificăm – este să alegem o perspectivă, aşa ca dl Ponta: sîntem sau nu nr. 1? Procentual, da. Păi e bine. Pentru noi – ar socoti un pro-PSD – contează procentul şi nu procent din cît sau din ce… Alţii pot judeca altfel, pornind de la absenteism. Alţii, de la ideea fixă că votul este o achiziţie preţioasă a democraţiei şi trebuie să ţi-l exprimi ca să schimbi ceva. Altfel nu ai avea dreptul să critici. Ideea este perdantă pentru că nu schimbi nimic votînd. Alianţele pe care le votezi azi se desfiinţează mîine iar promisiunile lor sînt uitate chiar şi de votant. Deci, în concluzie: ce indică prezenţa la vot? este permis să tragem concluzii între mai bine sau insuficient? Sau şi mai bine ne vedem de treabă, care mai avem, şi să dea domnu’!

Categories: Rutine şi rutinaţi
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: