Miruna şi educaţia prin ideologie

27 septembrie 2014 Scrie un comentariu

Miruna, parcă îi zice fetiţei care prezintă emisiunea pentru copii la Digi24, ne uimeşte prin maturitatea ei. Sloganul: un copil informat este un copil puternic ne lasă cu gura căscată. Puternic pentru ce? de ce? Tot Miruna este cea care on întreabă profund pe femeia de afaceri (apropo, ce este o femeie de afaceri?): Cum vă descurcaţi într-o lume dominată de bărbaţi?

Evident că nu sînt atît de prost să nu ştiu că Miruna e teleghidată din culise, că nu ea gîndeşte şi întreabă la modul adult, adică total în dezacord cu vărsta şi preocupările ei. Dar mă uimeşte faptul că adulţii din culise nu ştiu să fie puţin copii ca să medieze o emisiune cu problemele lor.

Dar probabil că aici este vorba de ideologie – educaţia bazată pe ideologie. Ideologia zice, de exemplu, că lumea este dominată de bărbaţi iar femeile de afaceri (vezi paranteza de mai sus) o scot cu greu la capăt! Ideoliogia zice că informarea este o sursă de putere! De ce să nu o livrăm şi puştilor? Cu cît mai devreme, cu atît mai bine, judecă experţii din culise.

Categories: Rutine şi rutinaţi

Acedia – ce este, cum se combate

22 septembrie 2014 Scrie un comentariu

În creştinism acedia este o stare de lipsă de chef, de somnolenţă (torpoare) care trebuie combătută cu hotărîre. Nu e greu să vedem de unde vine. Ea este întîlnită printre călugări retraşi din lume, cu o viaţă monotonă fără satisfacţiile vieţii laice, cu repetarea zi de zi a tipicului etc.

 Dar această stare o întîlnim şi la oamenii care trăiesc în afara mînăstirilor, care muncesc, învaţă, realizează diverse lucruri, aspiră etc. Care să fie cauza?

Pe de o parte stres, adică o viaţă consumată în plină frenezie şi fără răgaz. Spunem despre o persoană că este mereu în priză, adică în contact permanent cu factorii incitanţi şi excitanţi din mediu. Pe de altă parte, o lipsă a orizonturilor (care să motiveze viaţa) sau neputinţa de a le atinge. Aceasta din urmă, neputinţa de a le atinge este vizibilă şi la noi.

Românii au deschis uşa larg la ispitele lumii occidentale – care merg de la acumularea de bunuri la formare profesională şi orizonturi cîndva de nevizat – dar, în fapt, sunt lipsiţi de mijloacele cu care să le atingă. Fie nu sunt bani, fie ne izbim de tot felul de limitări şi greutăţi, fie nu găsim înţelegerea şi mai ales spaţiul social dedicat şi receptiv la aspiraţiilor noastre.

Deci, acedia poate fi determinată de tipic (obişnuirea cu stimulii), de stres, de eşec sau sentimentul că niciodată n-o să-mi ating visul.

Nu sunt un admirator al vieţii americane dar recunosc că la ei multe tare ale societăţilor europene lipsesc. La americani totul e posibil, totul este admis şi mai ales sprijinit. O etică mercantilă pînă la exces – e adevărat – face să ne iasă cam toate planurile (dacă avem) şi să obţinem gratificaţie în cel mai scurt timp. La ei tipicul este pe toate căile îndepărtat. Monotonia prin repetarea lui acelaşi este dispersată prin explozia informaţională care devie ea însăşi, la un moment dat, ce-i drept, o cauză a stresului (şi evident a bolilor cauzate de stres, printre care obezitatea).

Este evident, ca să dau un exemplu, că niciodată europenii nu ar fi inventat internetul şi mai ales comerţul liber prin internet şi formele “sheruire” şi socializare care, chiar şi infantile şi infantilizante, au un efect de împrospătare psihică. Revenirea la copilărie, la ludic de fapt, face adaptarea mult mai uşoară, şi mai ales permite energiilor stocate să se manifeste liber. Îmi amintesc de bucuria lui Carl Jung, într-o perioadă de viaţă psihică tensionată, cînd a redescoperit jocurile copilăriei printre care construcţiile cu pietricele. Mai tîrziu şi-a conceput şi construit Turnul de la Bollingen, pe malul lacului Zurich.

Am descris acedia şi am arătat cîteva din cauzele ei majore. Desigur că tradiţia ortodoxă are alte mijloace de a o remite. Căile laice sunt şi ele accesibile, aşa cum am încercat să arăt mai sus chiar dacă uneori ne par cam… fanteziste.

Închei precizînd că mijloacele comune prin care îndepărtăm acedia în viaţa de zi cu zi sînt substanţele euforizante, alcoolul, cafeaua, întăritoarele, ţigările etc.

Categories: Practica de zi cu zi

Şcoala junglă – între putere şi efort

21 septembrie 2014 Scrie un comentariu

Tipic despre ceea ce spuneam anterior despre promovarea persoanelor fără competenţă este şi declaraţia lui Ponta vizînd recenta hotarîre de a permite accesul tinerilor fără bac luat la universităţi: Noi avem o altă concepţie, zice el, şcoala românească să nu fie o junglă în care numai cei puternici supravieţuiesc. Argumentul e evident absurd. Şcoala nu se poate compara cu jungla, cu mlaştina sau alte asemenea imagini şocante. Bacalaureatul este testul efortului şcolar – ni se pare corect să reprezinte un bun cîştigat – nicidecum o manifestare de forţă. În al doilea rînd, dacă nu avem bac, nu avem nici echitate şi nici motivare. La ce bun să înveţi dacă la final eşti pe aceeaşi treaptă cu analfabetul?!

“Viziunea” culturală a guvernului este fără îndoială uimitoare mai ales prin metaforele ei care dovedesc viu că cultura şi mai ales calitatea ei nu reprezintă un punct forte. De aici pînă la festivaluri gen cîntarea României nu mai e decît un pas. Ceauşismul ca ideologie se întoarce pe uşa din faţă, senin şi fără complexe.

Categories: Societate

Timpul lui Tănase a trecut

20 septembrie 2014 Scrie un comentariu

Stelian Tănase acuză presiunile politice enorme asupra televiziunii. PSD ar dori ca emisiunile să fie favorabile guvernanţilor. Ponta, ca de obicei, neagă influenţa politicului zicîndu-ne că de aia l-a numit pe Tănase în fruntea TVR, ca să ducă televiziunea unde vrea. Tănase insistă şi dă nume. Ponta trece la atac: ratingul mic al TVR şi datoriile mari… Uită, evident, că televiziunea publică nu este comercială, deci nu poate face rating şi nici profit. Sau nu uită, dar trebuie să acuze. În realitate, TVR sub conducerea lui Tănase s-a schimbat substanţial. Dacă e să numesc numai şi programele de la TVR 2 şi este suficient să arăt că direcţia asumată este una inteligentă şi mai ales adevărat culturală. Nu sînt un fan al lui Tănase dar nu-i pot nega calităţile indiscutabile!

Să conchidem că TVR nu este o fabrică de bani – deci pare aiurea în raport cu ceea ce credem noi despre profit TV – dar are un merit indiscutabil în propagarea culturii autentice şi mai ales româneşti! Pentru asta merită să existe şi să fie susţinută prompt.

Mă tem însă că timpul lui Tănase a trecut (e chemat să dea explicaţii). Să nu uităm cu ce repeziciune sînt schimbaţi oamenii din funcţiile importante, cu mult înainte de a arăta că ştiu ceva, că sînt utili. Sau tocmai de aia, ca să nu arate că sînt utili. Decidenţii iubesc, evident, oportunismul şi lipsa de profesionalism. Este chiar o politică aceea de a compromite tot ce e român ca să putem zice că nimic bun nu se naşte aici. Voi reveni.

Categories: Societate

Imagini ale declinului în România de azi

14 septembrie 2014 Scrie un comentariu
Imaginea privatizarii in Romania post-ceausista

Imaginea privatizarii in Romania post-ceausista

Odinioară se găsise soluţia informării generale în legătură cu banii publici: se puneau pancarte pe un drum, un parc, o bancă etc. cu “Aici sînt banii dvs”. Dar drumurile se stricau repede, ca şi parcurile iar pancartele păreau simple ironii la adresa noastră. S-a renunţat la ele. Acum a apărut altă modă: un actor cunoscut şi respectat ia scurte interviuri unor persoane care au beneficiat de fondurile europene în diverse afaceri minore, locale. Nu mai e vorba de banii publici – de iniţiativa edililor – ci de absorbţia (mult comentată) a fondurilor europene. Aceste interviuri scurte trebuie să ne convingă că EU este o mană cerească pentru România care, aşa cum ni se demonstrează tot la TV, este furată. Economia ţării a fost demolată sistematic, marile unităţi industriale vîndute la fier vechi etc. Soluţia este că absorbim fonduri şi să facem borduri. În fiecare an electoral punem din nou borduri, săpăm şanţuri şi devastăm traficul auto ca să se vadă cît de gospodari sîntem.

Cam asta e imaginea României conduse de oameni fără har, incapabili de proiecte serioase, plictisiţi, morocănoşi şi plini de importanţa persoanei lor. Din acest declin nu vom ieşi nicioadată – în orice caz, nu azi…

Suspect e faptul că nimeni nu pare afectat de acest fenomen devastator. Toţi sînt liniştiţi şi preocupaţi de telefonia mobilă sau de alte jucărioare inutile care trebuie să compenseze dezastrul vieţii zilnice, dar în fond nu fac decît să infantilizeze. La sfîrşit de week-end se trag artificii în parcuri printre dughene cu mici şi bere. Lumea pare în extaz. Fără comentarii.

Categories: Rutine şi rutinaţi

Colegii în universităţi – reacţii pro şi contra

12 septembrie 2014 Scrie un comentariu

Proiectul bizar al ministerului de a crea colegii în universităţi pentru tineri fără bacalaureat a produs două tipuri de reacţii din care citez: contra – atacuri cu mijloace politice (asupra universităţilor serioase), ne-au băgat loazele (sic) pe uşă! Şi pro: eu n-am nimic împotrivă deşi cunosc şi aspectul economic (adică foarte puţini studenţi = pierderi financiare substanţiale pentru universităţi). De ce mi se pare proiectul bizar, pentru că diploma finală a “loazelor” ar fi echivalentă cu cea a absolventului unei şcoli profesionale. Aşa că de ce să suprapunem universitatea, care, evident, merită respect, peste programele şcolilor profesionale?! Întrebare la care te invit să meditezi şi tu şi poate să o comentezi aici.

PS Ceauşescu avea şcoli profesionale situate pe lîngă marile unităţi productive – aşa încît “loazele” puteau învăţa o meserie decentă şi practica în intreprinderea care le-a sponsorizat. Evident că acest program nu mai e viabil dacă ne gîndim că aceste unităţi nu mai există!!!

Categories: Societate

Operaţiuni militare şi dezbatere lexicală

29 august 2014 Scrie un comentariu

D.l preşedinte ne-a explicat aseară că prezenţa Rusiei cu trupe in Ukraina nu este invazie ci continuarea unor operaţiuni anterioare. Că aceste operaţiuni nu sînt legitime nu ne-a mai spus. Ştiam. Cum se califică ele, nu mai ştim. Cert e că Românie dezaprobă acţiunea Rusiei prin dl preşedinte. Se mai zice că e o inegalitate de forţe. Că oştirea Ukrainei nu mai are ascendent şi că Putin vrea să creeze aocolo un nou teritoriu tampon gen Transnistria.

Americanii declară şi ei că nu e invazie. Tot aşa o ţin şi ei cu continuarea operaţiunilor etc.

Sînt de acord că acesta e tonul potrivit cînd ai de-a face cu Rusia. La drept vorbind, cele cîteva avioane şi cei cîţiva oşteni SUA aciuaţi prin Europa de est nu prea ar face faţă unei invazii, fie ea şi operaţionale numai. E bine să fii prudent cînd îţi exprimi părerile în lumea politicii internaţionale…

Totuşi chestiunea de fond  nu se rezolvă. Luptele continuă şi majoritatea victimelor sînt civili, adică oameni fără înclinaţii militare. Oare asta nu înseamnă nimic. Nu e un subiect de îngrijorare, ci doar definirea noii intervenţii ruseşti? Rămînem doar la nivel de dezbatere lexicală???

Categories: Societate
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: