martie 8, 2010 de psihanalizainfo
Psihanaliza cazurilor limită urmează cum era de aşteptat. Aceeaşi Daniela Luca, parcă, despre care am scris pe site un editorial arătînd că nu stăpînşte concepte elementare. Ea ne prezintă acest subiect într-un aşa-zis workshop adică atelier pe durata a cîteva ore!
Cu cît e omul mai nepriceput, cu atît mai mult se încăpăţînează să ţintească mai sus. Adler ar zice compensarea inferiorităţii organice, dacă am avea de-a face cu o perfiormanţă somatică. Dar de ce nu am aplica teoria compensaţiei şi în activitatea de zi cu zi? Dacă Freud – tăticu’ – nu putea psihanaliza schizofrenia cum să nu poate doamna doctor în psihanaliză? Apropo, Freud nu a avut niciun doctoral în psihanaliza.
Aşa se explică domeniul de interes ineccesibil muritorilor al doamnei doctor sau vîrful de performanţă, cam ca la Olimipadă. Ce nu poate Freud, face românu’ cu detaşare.
Postat in Rutine şi rutinaţi | Lasă un comentariu »
martie 8, 2010 de psihanalizainfo
Detest hoţia pe faţă. Înţeleg necesitatea socială a furtului – aura cu care te îmbracă furtul – dar nu suport hoţia pe faţă. Ce dracu, măcar puţină perdea, adică decenţă, în furt. Te fac dar te fac cu atenţie, simţitor la deranjul pe care ţi-l produc, ar trebui să fie sloganul românilor. Hoţia cu perdea este bine cunoscută şi încurajată în occident unde are totuşi o altă conotaţie – beneficiul economic.
La noi, hoţia e fără perdea şi dincolo de satisfacţia financiară pe care o procură stimulează şi hrăneşte amorul propriu. Aceasta este componenta naţională.
Şi tot pe tema hoţiei.
Eram la sevice pentru ITP. Observ ca maşina din faţa mea este trecută uşor deşi are defecte vizibile. Şofer e probabil un barosan, îmi zic. Maşina mea este oprită deşi abia am scos-o din service unde am dus-o special ca sa treacă. Explicaţia cred că e foarte simplă: mecanicii au plecat grumazul în faţa barosanului fără să crîcnească şi s-au repezit la mine pentru că nu mai riscau nimic. Şi-au scos pîrleala cu mine şi şi-au recăpătat demnitatea ameninţată de oportunism. Deci, reţine – nu neapărat şpaga ci teama de repercusiuni duce la hoţie.
Şi încă un amănunt: mecanicii miroseau a băutură!
Postat in Societate | Lasă un comentariu »
februarie 24, 2010 de psihanalizainfo
P. mă îmbie să citesc o carte care distruge sistematic psihanaliza, printre altele. O carte care pune psihanaliză pe acelaşi plan cu ocultismul, vrăjitoria şi yoga orientală. Numitorul comun este diavolul - Aceste – nu ştiu cum să le zic – discipline ar fi chipurile inspirate de diavol.
Am început să citesc cartea pentru că mă amuză să descopăr iar şi iar stîngăcia şi răutatea cu care ortodocşii noştri atacă ceea ce nu este ortodox, local. Fără metodă, fără explicaţii măcar logice, fără nimic care să evoce din partea atacatorilor cunoscuta rezervă şi evlavie creştină. Agresivitate pură fără argumente – numai anatemă. O să revin cu cîteva amănunte, deşi o carte minoră nu merită atenţie…
Postat in Rutine şi rutinaţi | Lasă un comentariu »
februarie 24, 2010 de psihanalizainfo
Ce e mai bine: să accepţi că nu există formare ca lumea în România sau să admiţi să te formezi incomplet, pseudo-politic şi fără adîncime (deci, fără efecte speciale în terapie)? Ce e mai potrivit? Să citeşti Freud şi să nu înţelegi nimic sau să lecturezi o “prezentare” gen Wikipedia care întotdeauna specifică faptul că teoriile freudiene fie nu sînt ştiinţifice, fie sînt depăşite (o idee care o împărtăşesc şi românaşii)?
Întotdeauna am fost pus în situaţii în care să aleg între extreme care nu au nici măcar calitatea completitudinii în extrem. Sînt extreme relative; nu poţi alege fanatic o direcţie sau alta. Nici măcar în sfera limitată a unei extreme nu găseşti totală relaxare: uite dom’le asta mă exprimă sau îmi place. Nu poţi fi total într-o extremă – sau orice extremă are neputinţa, micimea ei.
E un fenomen românesc, ceva ce se înfiripă în acest pămînt aflat la suburbia occidentului.
Postat in Rutine şi rutinaţi | Lasă un comentariu »
februarie 21, 2010 de psihanalizainfo
Mai întîi: există această specie? “Psihanalist începător”? Dacă nu există – pentru că deontologia nu permite aici începători, amatori, în formare sau pur şi sdimplu fără practică – atunci cum se numesc cei care au deschis azi un cabinet? Există, e drept, supravizare, cam la fel ca în mediile medicale. Dar pînă la supravizare, pînă supui unui expert un caz, ce faci propriu-zis? Sau mai precis cum faci?
Vine pacientul, să zicem, şi tu ce faci? Îl inviţi pe divan? Îi spui: buna ziua, ce vînt va aduce pe aici sau cu ce vă pot ajuta? Dar pînă aici (divan, buna ziua, întrebare) mai sînt o mulţime de gesturi… Deschizi uşa, priveşti un chip necunoscut – bărbat sau femeie – ai cîteva reflecţii automate; zîmbeşti? Sau păstrezi un aer “profesional”? Sau pur şi simplu priveşti în altă parte? Freud nu a spus nimic desprea astea. Dar tu te-ai întrebat vreodată despre ele? E clar că încurcătura iniţială, să-i zicem aşa, se poate răsfrînge asupra întregului demers terapeutic. Pentru că nu ştii cum se începe şi de unde. Şi de aici te îndoieşti că… şi că… Apar o mulţime de alte jene, vagi sau pregnante. Un sentiment nesuferit de neputinţă sau de “nu mă simt bine în pielea mea”. Dacă acest sentiment este refulat… hei, ce apare?
Se înmulţesc discuţiile (monologurile, dacă nu ai cu cine vorbi) pe teme tehnice… Începi să faci paradă de cunoştinţe de vocabular, sau să te priveşti cu ironie: tu, psihanalist? Şi totuşi vrei să fii psihanalist, să faci analize, să vină clienţii la tine, şi să plece vindecaţi etc. etc.
Postat in Practica de zi cu zi | Lasă un comentariu »
februarie 20, 2010 de psihanalizainfo
Bjoergen – e al doilea post că pe primul mi l-a anulat programul imbecil numit wordpress (cît de mult regret că am început acest blog cu acest program infantil pe un server ffff. lent şi împiedicat !!!). Ce ziceam? Graţie şi acel misterios feminin chiar şi la o doamnă cu trup atletic. Dacă o vedeai la linia de start rămîneai puţin pe gînduri – de altfel, comentatorul de la Eurosport a remarcat pe parcurs “cum se deplasează nordicele”: Uitaţi la X., deşi e medaliată, nu se mişcă aşa (feline, aş adăuga eu, nordicele astea!)
O poză, nu cea mai bună
http://kurier.at/sport/wintersport/1978801.php
Mai caut (poate) şi altceva.
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
februarie 20, 2010 de psihanalizainfo
Mare revelaţie Olimpiada albă – păcat că n-am apucat să vorbesc despre impresii. Per total îţi inspiră o stare de exaltare sănătoasă şi idei de fabricat diverse chestii inedite – idei care se împotmolesc în mlaştina oportunismului călduţ românesc. Poate de aia românii nu prea fac valuri la olimpiade… sau fac dacă se antrenează pe afară. Niciodată nu m-am gîndit mai serios la diferenţe notabile între NOI şi EI.
Postat in Rutine şi rutinaţi | Lasă un comentariu »
februarie 20, 2010 de psihanalizainfo
Frumoasă dezvoltare a teoriilor psihanalizei într-un episod din Stargate. Unul din eroi este “lucrat la cap” şi pierde astfel elementele personalităţii din prezent. Nu mai recunoaşte prietenii ca atare ci îi confundă cu duşmanii săi (iniţial fuseseră duşmani dar a schimbat tabăra). Lucrarea de reconstituire a constituţiei mentale merge pe baza reamintirii elementelor din inconştient. Se vorbeşte la modul direct de reamintire şi de inconştient.
În isterie gaăsim multe exemple de asemenea practici. Bolnavul este invitat să-şi amintească (ca şi eroul serialului) şi retrăieşte concret episodul traumatic, fapt ce duce la vindecare prin abreacţie. Şi, nu în cele din urmă, la reconstrucţia pesonalităţii care nu mai ridică baraje şi defense împotriva dorinţei.
Încă o dovadă a ceea ce am repetat de sute de ori, că psihanaliza a pătruns adînc în cultura occidentală. Şi de aici rezultă consecinţe importante. Aceste consecinţă explică în mare măsură de ce proştii lor nu seamănă cu ai noştri şi de ce comparaţii pe orice element aparent comun nu-şi are rostul (locul).
Dacă ştii psihanaliză chiar şi pînă la nivelul Stargate ai destule cunoştinţe ca să înţelegi pe baze raţionale ce este viaţa ta şi de ce este aşa cum este, şi să respingi explicaţiile pseudo-mistice sau oculte care se dau mereu la români – fie ei bisericoşi sau nu.
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
februarie 9, 2010 de psihanalizainfo
Niciun jurnal public nu poate avea adîncimea unuia intim. Şi astfel observ că ACEST jurnal nu este ce am gîndit iniţial. Nici nu putea fi…
Postat in Uncategorized | Lasă un comentariu »
